Sacralitatea premonoteista a fost, intr-adevar, strict localizata: altare, perimetre hierofanice, munti, megaliti... Totul ramanea "la fata locului", stagnand in logica repetitiei indefinite. Cand revelatia a putut fi transcrisa si grupurile umane si-au castigat mobilitatea, revolutia teologica a dublat inevitabil revolutia tehnologica. De atunci incoace au luat nastere religiile exportabile, doctrinele in expansiune misionara, marile propovaduiri. De atunci incoace iluminarea privilegiata a unor alesi a devenit traductibila prin succesive aculturatii.
Patrunse in alt mileniu, cele trei monoteisme abrahamice (carora li se asociaza budismul) continua sa profite de libertatea unei dinamici menite sa le prefaca mereu fizionomia. Labile si exuberante, ele trec din Nord in Sud, deplaseaza epicentrul traditiei, restabilesc configuratiile simbolice in functie de propriul elan interior... Cu cat se cufunda Europa in marasmul secularizarii, cu atat restul planetei devine mai permeabil la etapa postcoloniala a difuziunilor "ecumenice". In vreme ce popoarele europene declina demografic si se complac in falsa avangarda a unei lumi postspirituale, umanitatea se adanceste frenetic in experienta religiozitatii vii. E un fapt cel mai adesea ignorat, mai cu seama la nivelul decidentilor "occidentali", care subestimeaza religia sau o demonizeaza sumar, fara a lua in calcul impactul ei sociocultural, economic si emotional.
Dupa cum sugeram, Dumnezeul unic a fost dintru inceput o divinitate in retea. Priviti calatoriile pauline in Imperiul Roman. Recititi Faptele Apostolilor, prima istorie a Bisericii inteleasa ca suport reticular de solidaritati interetnice. Aceasta trasatura specifica religiilor monoteiste va fi direct potentata pe masura expansiunii internetului.
Reteaua neurocerebrala "artificiala" a webului devine acum canalul pe care revelatiile cu vocatie mondiala se difuzeaza exponential, modificand in consecinta meteorologia nevazutului. Migratiile, tot mai agresiv preconizate pe durata secolului XXI, vor juca si ele ca factori de multiplicare a faptului religios. Reteaua e adevaratul motor al postmodernitatii, iar monoteismul, adevarata ei substanta.
Frontierele se estompeaza: este anglicanismul, bunaoara, un fenomen... anglo-saxon? Nu, pentru ca majoritatea credinciosilor sai traieste in afara culturii britanice, din Africa, pana in Borneo. Ne reprezentam "spatiul reformat" ca pe o fatada olandeza, dar cea de-a doua tara protestanta la nivel global este Nigerul...
La noi, unde studiul faptului religios ramane mimetic, demodat sub raport academic si paralel cu centrele deciziei politice, prapastia intre perceptii si realitatea geopolitica pare insurmontabila. Cu atat mai rau pentru adecvarea politicii noastre externe la lumea in care traim.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
