Atata timp cat telefonul fara fir ramane principala formula de mediatizare a Festivalului International de Jazz de la Bucuresti, nu vad de ce ne-am mira ca publicul platitor al unui bilet nu foarte scump la recitalul Michel Camilo de la Ateneu nu a fost prea numeros. Dar ce afis frumos au avut ! Frumos nu inseamna neaparat si util. Lumea a vazut ingerasul simpatic care canta la saxofon si si-a zis : " e festival de jazz zilele astea... sa ma duc si eu... ". Prea putini au fost cei care au citit literele elegante dar foarte mici din subsol cu care scria ca in deschidere poate fi ascultat la Ateneu nimeni altul decat Michel Camilo... unul dintre cei mai bine vazuti pianisti de jazz ai contemporaneitatii, cu o discografie impresionanta si concerte in toate colturile lumii. Pana la urma, s-a adunat public si concertul a fost un succes. Dar ce ar fi putut fi daca toti iubitorii acestui gen ar fi stiut cine canta sambata la ei in oras...
Restul concertelor s-au petrecut la Sala Radio si Sala Arcub si, de altfel, se petrec in continuare, vineri, 24 octombrie cu Garbis Dedeian Septet si Marius Popp & Eugen Gondi si duminica, 26 octombrie cu Liviu Butoi & Friends, Nicolas Simion & The Wild Dogs Trio (Germania) si Manfred Leuchter (Germania) la Sala Arcub, iar sambata, 25 octombrie la Sala Radio, cu Michel Marre (Franta) si Gabor Bolla Quartet (Ungaria).
Festivalul International de Jazz organizat de Centrul pentru Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti - Arcub a fost initiat in 1999 si a ajuns in aceasta toamna la a cincea editie, pana acum cu esentialul sprijin al Centrelor Culturale ale tarilor europene si Statelor Unite sau al serviciilor culturale ale ambasadelor acestora la Bucuresti. De la editia a treia, au inceput sa apara sub egida acestui festival nume cu adevarat importante ale genului din afara tarii, nu numai apartinand diasporei romane, ci si circuitului international profesionist de top. Asa se face ca ii ascultam in 2001 pe americanii Victor Bailey si Kenny Garrett, iar in 2002 pe francezii Richard Galiano si Michel Portal sau pe americanul John Scofield.
Editia din acest an a inceput pe 18 octombrie si a avut ca invitati, pe langa muzicienii romani nelipsiti de la astfel de evenimente (Johnny Raducanu, Mircea Tiberian, Marius Popp, Garbis Dedeian etc.), reprezentanti ai diasporei (Nicolas Simion, Eugen Gondi), muzicieni din noua generatie - Maria Raducanu, Marius Vernescu, Platonic Band, Acum, East Village, dar si formatii si solisti din Statele Unite, Germania, Franta, Spania, Ungaria, Polonia.
Evenimentul de prim rang al editiei din acest an a fost recitalul Michel Camilo din deschidere, care pentru cei care au avut curiozitatea sa vina, a reprezentat un regal pianistic cum rar vezi pe scenele noastre. Nascut in Santo Domingo acum aproape 50 de ani si stabilit de 25 de ani in Statele Unite, Camilo este unul dintre cei mai cunoscuti pianisti de jazz latin ai lumii, concertand regulat in S.U.A., Caraibe, Japonia si Europa. In paralel sustine si o cariera de dirijor (si pianist) de muzica clasica. Activitatea lui discografica a inceput in 1988, evidentiindu-se prin mai multe albume de succes, realizate fie solo, fie alaturi de alti muzicieni (Michel Camilo, On Fire, On the Other Hand, Spain etc.). Michel Camilo a scris si lucrari ample de jazz simfonic, precum Rapsodia pentru doua piane si orchestra sau Concertul pentru pian, dar si muzica de film.
Dupa Michel Petrucianni si Chick Corea, Michel Camilo este cel de-al treilea star pianistic de anvergura mondiala care ne-a incantat pe viu la Bucuresti dupa 1990. Din fericire, muzica nu a fost sufocata de virtuozitate, iar acuratetea stilului a "marcat" in subconstientul intregii asistente, cunoscatoare sau nu in domeniul fascinantelor particularitati ale idiomului latino. Oricum adevarata dimensiune ritmica in care "respira" muzicienii Americii de Sud este atat de rar prezenta pe scenele noastre, incat insusi intelesul denumirii acestui stil este total denaturat, in ochii publicului muzica latino fiind asimilata genului comercial intalnit mai ales in discoteci. Cu atat mai mult a fost de folos celor prezenti, specialisti sau nu, un astfel de concert in care puritatea stilului - invesmantat intr-o halucinanta aura de virtuozitate - a fost totusi purtatoarea unui mesaj muzical real, plin de caldura si vitalitate. Dupa un astfel de concert, chiar daca vine iarna, pleci acasa mai optimist.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
