Ziarul de Duminică

Jazz-ul e actualmente o arta de cercetare

07.10.2005, 18:08 70

Compozitor, pianist, pedagog, initiator de grupuri (Opus 4, condus impreuna cu Nicolae Simion, Romanian All Stars, Interzone), Mircea Tiberian este, la 50 de ani, o legenda a jazz-ului romanesc.

- E o caracteristica a jazz-ului contemporan nevoia de grupuri? In jazz-ul clasic, marile nume au concertat mai ales individual.

- Amandoua directiile sunt valabile. Au fost improvizatori de geniu care s-au afirmat individual - Louis Armstrong, Charlie Parker sau Sonny Rollins -, dar au fost si situatii in care entitatea grupului conta mai mult, ca in cazul celebrelelor Modern Jazz Quartet sau Weather Report. Doua cazuri speciale au fost grupurile conduse de Miles Davis si John Coltrane. Acestea ii reuneau, poate, pe cei mai reprezentativi muzicieni ai momentului, personalitati bine conturate artistic. Totusi muzica pe care au facut-o reprezinta un punct de referinta si in ceea ce priveste lucrul in echipa si rezultatul global.

- Fiindca am pomenit de jazz-ul clasic, cred ca ar fi bine sa lamurim sensurile a ceea ce inseamna clasic si modern sau postmodern in jazz.

- Istoria jazz-ului are doua mari perioade, si prin aceasta se aseamana oarecum cu istoria Americii: una moderna si alta postmoderna, in care ne aflam si noi.

Perioada moderna incepe o data cu intrarea jazz-ului in atentia publicului, se incheie undeva prin deceniul sapte si se refera la o muzica de factura afro-americana cu o puternica dimensiune ritmica, incluzand creatie spontana si colectiva. Muzica acestei perioade este cunoscuta sub numele generic de "main stream", curentul principal. Pe la sfarsitul anilor ''60, au inceput sa apara diferite alte genuri, care adauga particulei jazz un alt element: Jazz-rock, Ethno jazz, Latin jazz, Free jazz, Smooth Jazz. Ele coexista cu main stream-ul in spiritul cel mai postmodern cu putinta, in asa fel incat nimeni nu mai poate sa spuna ce este jazz si ce nu in ziua de astazi. Totusi, aceste curente au ceva in comun: improvizatia colectiva.

- Exisa un model, o personalitate sau un curent care te-a influetat?

- Am fost mai putin influentat de un muzician anume, dar marturisesc ca, in diferite etape ale vietii, m-am aflat sub influenta anumitor curente. In adolescenta eram adeptul unui jazz apropiat muzicii progresive sau chiar new age, apoi, cand la 35 de ani am infiintat sectia de jazz de la Conservatorul din Bucuresti, m-am aflat sub influenta main-stream-ului. In ultima vreme sunt mai aproape de improvizatia colectiva de factura europeana. Exista totusi un muzician care a avut o influenta mai puternica asupra mea: Bill Evans. Opera acestui geniu al improvizatiei, prin faptul ca se situeaza la apogeul curentului main stream, la o rascruce de curente, poate reprezenta o cale spre intelegerea pianisticii de jazz.

- In orice zona a artei exista o dimensiune a sacrului. Ce raport are jazz-ul cu sacrul?

- Orice arta are legatura cu sacrul atata timp cat e viabila. Orice demers care ne face mai atenti la citirea realitatii are legatura cu sacrul. Dimensiunea artistica pleaca de la si se intoarce la sacru. Desigur, acesta este un deziderat si se realizeaza in anumite cazuri fericite.

- Intr-un manual de jazz, vorbeai de cifraje si schite melodice folosite in improvizitie. E improvizatia legata de acumularile artistului, sau de talentul sau? Si in acest punct cum se naste relatia cu ascultatorul care participa la crearea spectacolului?

- Pentru improvizatie trebuie sa ai un limbaj comun cu echipa, dar si un cod de comportament muzical. Exista o traditie a improvizatiei colective create pe parcursul celor peste o suta de ani de la aparitia jazz-ului. In improvizatia individuala, lucrurile sunt un pic mai relaxate si fiecare isi urmeaza instinctul muzical. In ceea ce-l priveste pe spectator, el cunoaste, chiar daca nu in amanunt, "limba" in care se vorbeste pe scena. Oricare spectator are un anumit bagaj cultural, poate face conexiuni dar are si reactii emotionale firesti si chiar reactii organice. Actul muzical este un amestec de date fizico-acustice, raportari la traditie, alte conexiuni culturale, informatie muzicala propriu-zisa si depinde de starea si comportamentul psihosomatic al celor doi - artist si receptor.

- Exista in Romania cateva festivaluri de jazz. Sunt suficiente, sunt necesare? Existeta lor include si un oarecare snobism?

- In Europa, existenta festivalurilor de jazz tine de sfera normalitatii. Daca ne-am compara cu tarile occidentale, ar trebui sa avem, raportat la numarul de locuitori, cateva zeci de festivaluri. Dar nu se poate trai numai cu festivaluri. Ar trebui sa avem o viata muzicala normala cu concerte, cluburi, magazine de discuri, librarii muzicale si scoli de specialitate etc. Aceasta normalitate nu exista decat, partial, in Bucuresti. In provincie, posibilitatile de a infiinta un club de jazz si de a-l sustine sunt destul de reduse si asta din pacate si datorita faptului ca in ultimii 20 de ani de comunism am fost complet dezvatati de a plati pentru cultura. Ba nu aveam acces la lucruri elementare, ba ni se oferea gratis ceva ce ar fi costat si in Vest destul de mult asa ca, in cele din urma, am pierdut complet reflexul de a da ceva in schimbul a ceea ce primim. Din pacate, fenomenul se perpetueaza si azi: uitati-va la sumedenia de concerte gratis din pietele si de pe plajele Romaniei, de unde toata lumea pleaca fericita - muzicienii pentru ca si-au luat banii, sponsorii pentru ca au avut expunere, organizatorii pentru ca si-au primit coeficientul, iar spectatorii pentru ca si-au baut votca. Doar muzica e in suferinta.

- Sunt atrasi oamenii in cluburile de jazz?

- Si da, si nu. Unii ajung intamplator acolo, altii sunt fascinati de muzica dar nu revin niciodata. Cei atrasi realmente de cluburile de jazz nu sunt multi, dar sunt stabili.

- Daca ar fi sa ne comparam in jazz, Romania cam pe ce loc ar fi fata de tarile europene?

- As spune ca Romania se afla la periferia muzicii de improvizatie, dar acesta nu este un lucru foarte rau, pentru ca exista multe tari care sunt in afara perimetrului de vizibilitate. Existenta sau nonexistenta jazz-ului, gradul de amploare a fenomenului este un indicator al nivelului de civilizatie dintr-o tara. Fiind o arta de cercetare si de pionierat, nu toate tarile isi permit sustinerea ei. tarile din centrul Europei stau un pic mai bine. tarile din fosta Uniune Sovietica, poate cu exceptia tarilor Baltice, stau mult mai rau decat noi.

- Dar jazz-ul nici nu e promovat adecvat...

- Aici sunt intr-adevar niste probleme. Critica profesionista se orienteaza in proportie covarsitoare spre muzica clasica. Despre celelalte genuri muzicale se scrie in general dupa ureche. Exista desigur si exceptii, Florian Lungu e una dintre ele. Eu as introduce la sectia de Muzicologie a Universitatii de Muzica niste cursuri de orientare in fenomenul muzical contemporan care sa includa si elemente de rock, pop, folk, blues si bineinteles jazz. Asta ar putea dezinhiba putin absolventii sectiei de Critica muzicala.

- Prin revistele literare mai apar cronici de jazz. si, a propos de literar: te-ai inspirat vreodata din literatura?

- Am facut multe lucruri in relatie cu literatura, mai ales cu poezia. Nu erau spectacole traditionale de muzica si poezie. Eu rezonam cateodata la dimensiunea acustica a poeziei, alta data la cea imaginativa, uneori ma conectam la ritmul ei, in nici un caz muzica nu avea un caracter ilustrativ.

- Este jazz-ul o arta pentru elita? Exista o elita a jazzului?

- Jazz-ul e actualmente o arta de cercetare si e mai greu ca publicul sa se familiarizeze cu un astfel de gen. Cat despre elita jazz-ului, exista in interiorul breslei ierarhii facute pe criterii de notorietate sau de de tehnica, dar si unele care respecta criteriile de valoare muzicala. Exista un spirit de competitie, dar nu atat de acerb si distructiv ca in arta interpretativa. In ultimii ani, industria muzicala propune tot mai des false valori care nu ar merita sa intre in atentia marelui public. In ultimul timp a aparut si un fenomen puternic de underground, ca forma de rezistenta fata de lipsa de scrupule a industriei muzicale. Muzicienii au inceput sa cante jazz pentru ei insisi, sa-si ofere discurile pe internet, ignorand voit dimensiunea financiara.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO