Din 1995, Silviu Lupescu conduce Editura Polirom. In urma cu zece ani, a publicat 15 titluri, in 2005 va publica peste 500. Editura sa a vandut peste 5,5 milioane de carti; cifra de afaceri in 2004 a depasit 110 miliarde lei; in topul national al firmelor, la sectiunea edituri (intreprinderi mijlocii), in 2004 a ocupat locul I. Din acelasi an 2004, editeaza "Suplimentul de cultura", saptamanal de informatii si opinii, in colaborare cu "Ziarul de Iasi".
- Cum e sa faci 10 ani cu o editura intr-un sistem concurential?
- Aproape ca n-am avut cand sa meditez la ce a fost. Ma gandesc mai mult la ce va fi. Chiar si sloganul ales de Polirom pentru "aniversare" acesta a fost: "Ne veti citi si maine!". Gandim la viitor, la fidelizarea cititorilor, la ce vom face de astazi inainte, avand desigur o experienta mai bogata si un succes story la activ - ceea ce e reconfortant, planurile generoase nu se pot naste din frustrari. Concurenta, dimpotriva, le favorizeaza, te obliga sa fii performant. Fara o concurenta acerba, nimic nu ne-ar fi obligat sa publicam 450 de titluri anul trecut.
- Care sunt problemele? Ce perspective vedeti pentru editarea de carte?
- Exista o problema principala si altele, mai numeroase, de rang secundar. Problema principala este dimensiunea restransa a pietei nationale de carte, adica acel ridicol "consum" anual de cca. 1,5 euro per capita. Este extrem de mic si, cred, e datorat veniturilor reduse ale romanului. De aici rezulta o cifra totala de afaceri nesemnificativa, un costum prea stramt pentru industria noastra editoriala. A te lupta pentru o cota mai mare de piata pare legitim, dar, idealist vorbind, sansa editurilor, obligatia lor chiar, este sa determinte, toate impreuna, o crestere a cererii reale de carte. E nevoie de inteligenta, nu de lamentatii. Pana astazi, am tot "recuperat", a venit, cred, vremea inovatiilor. O alta problema: starea jalnica a fondului de carte din biblioteci. Nu e suficient sa afirmam: cultura este domeniu prioritar. Afirmatia trebuie sa se regaseasca in bugete, inclusiv in cele locale. E imperios necesar sa favorizam modalitati suplimentare de finantare a culturii, inclusiv printr-o noua lege a sponsorizarii mai atractiva pentru finantatori. Se impune un management cultural profesionist, in toate domeniile. Si multa initiativa... Daca vom continua sa privim contemplativ si elitist lucrurile, inseamna ca n-am inteles nimic din ce se petrece azi in lumea occidentala, iar notiunea de "industrii culturale" va continua sa ramana ceva straniu si de neinteles la noi.
- Carui domeniu ii acordati prioritate si de ce?
- Nu-mi pot permite sa acord prioritate unui domeniu in mod special. Circa 35-40% dintre cartile Polirom apartin domeniului numit generic fiction. Ponderea a fost in crestere accelerata in ultimii ani. Si alte domenii editoriale isi revendica insa locul lor in librarii, exista si pentru ele interes si cerere (psihologie, sociologie, limbi straine, informatica sau carti practice). In ultima instanta, editorul trebuie sa speculeze orice cerere, orice "nisa de piata", pastrand evident o oarecare specializare. Brand-ul Polirom inseama diversitate. Personal, imi place sa mizez pe domeniile "de viitor", este o provocare superioara aceea de a crea o cerere in domenii in care aparent ea nu exista. Uneori reusesti, de cele mai multe ori, nu. Dar trebuie sa incerci, aceasta ar trebui sa fie misiunea unui editor, sa riste mereu, pana la limita, sa propuna, uneori cu agresivitate, nume noi, sa inoveze... Dinamismul a fost una dintre cheile de afirmare ale editurii.
- Cum vedeti soarta literaturii romane pe care o promovati?
- Acum doi ani, analizand oferta de carte Polirom, am constatat ca literatura romana avea o pondere de sub 2%. Ceva complet anormal, mi-am zis. In 2004, am publicat peste 30 de titluri, ponderea s-a dublat... Dar "soarta" literaturii romane va fi incerta atat timp cat locul ei in oferta editoriala autohtona va ramane stingher, anormal de stingher. E necesar ca toate editurile importante sa abordeze profesionist problema publicarii si, mai ales, a difuzarii si promovarii literaturii romane. A te multumi cu tiraje de 2-300 de exemplare, distribuite necorespunzator, nepromovate, publicate doar pentru ca sunt finantate, citite doar de prietenii si rudele autorului, e o bataie de joc. Cred ca de aici ar trebui pornita ofensiva. Sa publicam literatura romana in conditii decente si rezultatele nu vor intarzia sa apara. Imaginea ei actuala trebuie recreata. Or, constat cum unii critici dintre cei mai respectabili raman complet obtuzi la ceea ce scriu tinerii astazi. Constat ca la targurile internationale de carte literatura romana este slab reprezentata, in favoarea unor autori peste a caror opera s-au asezat deceniile. Nu sunt prezenti tinerii! Suntem bantuiti de nostalgiile trecutului, mai putin de constructia, eventual sistematica, a viitorului culturii.
- Ce ar trebui facut pentru succesul cartii si pentru difuzarea ei cat mai larga?
- Pentru edituri, succesul e un joc de ruleta. Nu exista o reteta pentru best-seller, pentru "bomboana de pe prajitura". E important cate bomboane pui pe tort, dar la fel de important e tortul insusi, adica titlurile din "lista". E un joc al probabilitatilor aici, un soi de "joci si (poate) castigi" al editorilor. Cu putina perspicacitate, nu iesi in pierdere. Japonezii, care se lauda cu numarul inventiilor si inovatiilor lor, recunosc ca doar una% dintre acestea este si profitabila. Totusi, nu contenesc sa inoveze. Ceea ce le-a si asigurat un loc de frunte in lume. Noi mergem pe retete, pe parti-pris-uri, pe marci prefabricate, unele valoroase, cele mai multe caduce si anacronice. Reinventam oistea carului pe motiv ca ea ar reprezenta traditia. Pentru ca apoi sa constatam cum tinerii nu mai vor sa se inhame la oiste, preferand promisiunile mult mai concrete de pe alte taramuri. Ceea ce vreau sa spun este ca in domeniul editorial va trebui sa-i copiem, o vreme, pe altii. Sa ne inchipuim: ce ar insemna o "Saptamana a cartii" organizata profesionist la nivel national? O institutie a premiilor literare care sa nu fie acordate pe baza de afinitati previzibile acelorasi abonati? Un top real al vanzarilor de carte prezent in toate librariile? Reviste literare obiective, si nu acaparate de un grup sau altul de interese? Un targ de carte, macar unul, la nivelul celor europene? Poate ca e trist sa spun, dar studentii mei de azi nu mai stiu cine a fost Adam Michnik si nici de ce a existat cenzura in Romania, pe ei nu-i mai intereseaza neaparat trecutul, ci viitorul, ii intereseaza cum vor trai maine si daca vor avea sau nu posibilitatea realizarii profesionale. In masura in care cultura le va raspunde asteptarilor, ea isi va gasi un loc firesc printre preocuparile lor. Asa incat la intrebarea dvs., as raspunde astfel: tot ce e de facut trebuie sa faca editorii insisi. In primul rand, sa nu astepte sa vina altii s-o faca. Uneori, parca suntem vizitati de un sentiment al ratarii. Am avut un compozitor de geniu, singurul poate, pe George Enescu. Ne-a prins Anul Enescu complet nepregatiti. Cati mai stiu ca romanii au dat lumii trei pianisti exceptionali, pe Clara Haskil, Dinu Lipatti si Radu Lupu? Noi n-am facut nimic pentru ei, au facut altii. Dupa cum nu facem nimic nici pentru tinerii pianisti de astazi. Iar acest joc de-a nefacutul deja incepe sa ne coste prea scump.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
