Dr. Dumitru Ţuculescu
În căutarea adevărului moral
Jurnal
Editura Limes
Ediţia a doua, revăzută. Cuvânt înainte de Cristian Aszalos. Un jurnal spiritual însoţit de sfaturi medicale care vin din partea unuia dintre marii medici ai Transilvaniei. Ca de pildă, acesta: „Trebuie să facem şi să trăim binele ca pe o obligaţie de bună convieţuire socială, ca pe o deprindere, ca pe o datorie mroală, fără a aştepta o răsplată pentru aceasta. Însăşi trăirea binelui este răsplata ta.”
Dumitru Ţuculescu s-a născut pe 20 iunie 1922 la Seini, în judeţul Satu Mare. După ce şi-a susţinut teza de doctorat în medicină şi chirurgie, a lucrat ca medic de circumscripţie în comuna Petelea, apoi ca medic specialist de boli interne, urcând până în vârful piramidei profesionale, aceea de medic primar internist. În 1963, este numit prin concurs medic-şef al secţiei medicale a Spitalului orăşenesc Reghin, apoi ca medic şef al Policlinicii teritoriale şi director al Spitalului. Pe lângă activitatea profesională, a desfăşurat şi o activitate ştiinţifică şi de cercetare medicală fiind secretar şi apoi preşedinte al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale din Reghin. În paralel a depus şi o activitate didactică şi de perfecţionare a medicilor.
Graţie popularităţii de care s-a bucurat, volumul a fost reeditat în 2013, prefaţa celei de a doua ediţii purtând semnătura lui Cristian Aszalos, jurnalist sportiv, nepotul doctorului Dumitru Ţuculescu.
La lansare, scriitorul Radu Ţuculescu a oferit publicului câteva din dedesubturile apariţiei jurnalului tatălui său: „Înainte de a împlini 80 de ani, tata fiind bolnav, am făcut o mică conspiraţie cu sora şi cumnatul meu. I-am subtilizat jurnalul şi l-am publicat, gândindu-ne să-i facem o surpriză de ziua lui de naştere. În urmă cu câteva luni apare publicaţia Reghinul Cultural unde ştiam că nepotul meu, Cristian Asztalos scrie ceva despre bunicul lui, despre tata. Nu mare mi-a fost surpriza să citesc un eseu de peste 15 pagini, extraordinar de documentat despre bunicul lui, despre tatăl meu. Nu m-am gândit niciodată să reedităm jurnalul tatălui meu. A venit însă Mircea Petean la mine, editorul cărţii cu această propunere de a face a doua ediţie a jurnalului lui tata. M-am bucurat extraordinar. Când eram aproape gata să semnez contractul, am avut o rugăminte, volumul să conţină eseul lui Cristi despre bunicul său. Sunt şi eu mândru că şi nepoţii sunt mândri de bunicul lor precum şi de faptul că că mergând prin Reghin găsesc oameni care îşi aduc aminte cu drag de tata.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
