Am scris anul trecut în „Ziarul de duminică”, la această rubrică, despre o carte a lui Ken Follett apărută în traducere la Editură RAO, un roman istoric care uluise lumea întreagă, fusese tălmăcit în multe alte limbi şi, fireşte, cum se întâmplă cu multe dintre cărţile de succes, fusese adaptat pentru un serial de televiziune. Se numea „Stâlpii pământului”. Spuneam despre autor că este un scriitor britanic născut la Cardiff, în Ţara Galilor, în 1949. Fusese ziarist, începuse să scrie romane şi se făcuse cunoscut cu „The Eye of the Needle”, după care au urmat alte romane, în general thrillere istorice. Ken Follett este foarte cunoscut în lume pentru thrillerele sale, peste o sută de milioane de exemplare vândute. Dar şi pentru romanele sale istorice, „Stâlpii pământului” fiind primul de mare succes.
Mai scriam atunci că, în 2009, când cel mai vechi festival de literatură din lume – „The Times Cheltenham Literature Festival” - aniversa 60 de ani de existenţă, s-a organizat un sondaj online, prin care să fie desemnate cele mai apreciate 60 de romane publicate în Marea Britanie începând din 1949. „Stâlpii pământului” s-a clasat pe locul 2, iar pe locul 23 se află continuarea acestui roman, „O lume fără sfârşit”. Ken Follett era astfel unul dintre cei trei autori nominalizaţi cu două titluri, alături de John LeCarré şi Gabriel García Marquez.
Iată că, între timp, Editura RAO a tradus şi „O lume fără sfârşit” *), acţiune pentru care merită de la început felicitată – a fost, fără îndoială, un efort financiar deosebit. Cartea are două volume însumând aproape 1.350 de pagini! Efort, fără îndoială, şi pentru cititorul de azi, obişnuit cu romanele de sub trei sute de pagini.
Acţiunea complicată din „Stâlpii pământului” se desfăşura în Anglia secolului al XII-lea, într-o perioadă cunoscută în istorie ca dominată de război civil şi anarhie, când se dădeau bătălii pentru tronul Angliei şi, în paralel, se construiau marile catedrale, pe care le admirăm şi astăzi. Catedrala Kingsbridge, la a cărei construcţie asistăm în acest roman, este prima catedrală gotică din Anglia şi faimoasă pentru frumuseţea ei. Romanul e stufos, enorm, cu foarte multe personaje, toate incredibil de verosimile, în creuzetul de intrigi brutale ale Angliei medievale, cu iubire, ură, trădare, speranţă şi loialitate. Acţiunea acoperă o perioadă de o jumătate de secol.
Scrierea cărţii necesitase o documentare extraordinară, rezultatul era absolut remarcabil. Sunt convins că mulţi cititori şi încă şi mai mulţi scriitori care vor fi citit această carte s-au gândit că ar fi păcat ca efortul imens de documentare să se limiteze la acest roman. Ken Follett n-a făcut-o, a mai scris o carte, a cărei acţiune se petrece cam în aceeaşi epocă şi în care, din nou, detaliile istorice, culturale, de civilizaţie sunt fără cusur şi copleşitoare.
Acţiunea „Lumii fără sfârşit” se petrece două secole după construirea catedralei din Kingsbridge. Începe în toamna lui 1327, când patru copii, doi băieţi şi două fete, Merthin, Caris, Gwenda şi Ralph, asistă în pădurea din apropierea catedralei la uciderea a doi oameni. În vieţile lor de adulţi, în care se vor amesteca nelegiuire, violenţă, moarte, sex, intrigi, pasiune şi multe altele, cei patru vor trăi sub umbra omorului misterios la care au fost martori. Iar destinul lor dictează destinul orăşelului Kingsbridge. Orăşelul se luptă să supravieţuiască în vreme ce regele împinge naţiunea către Războiul de 100 de ani cu Franţa, iar întreaga Europă se află sub ameninţarea ciumei. Reperele istorice sunt reale. Personajele călătoresc prin Apusul acelor vremuri. Sunt incluse descrieri autentice ale bătăliei de la Crécy, iar misterioasa scrisoare pe care unul dintre personaje o dezgroapă este asemănătoare cu Scrisoarea Fieschi, un document real care susţine că regele Edward al II-lea nu a fost ucis în 1327, ci a evadat şi a trăit restul vieţii exilat în Europa continentală.
Şi în acest roman sunt mai multe poveşti împletite, care se desfăşoară în paralel. Cu caractere la fel de bine definite, cu detalii la fel de uimitoare şi realiste, fără să obosească prin termeni de specialitate, cu acţiune la fel de bine conturată. Şi aici se ridică o construcţie menită să dăinuie – podul ingenios al lui Merthin. Şi aici unul dintre personajele principale ajunge staroste al ghildei sale, respectat de ucenici. Stilul e cuceritor. Nu te aştepţi ca într-o carte de asemenea dimensiuni şi cu un asemenea subiect să apară descrieri şi imagini pe care să le reţii cu uşurinţă.
„O lectură care-ţi taie efectiv răsuflarea.”, scria, succint, „Los Angeles Times”.
Cartea a repetat succesul „Stâlpilor”, a ajuns repede bestseller şi, fireşte, a fost adaptată pentru televiziune. Din septembrie 2012, serialul produs - cu Cynthia Nixon, Miranda Richardson, Peter Firth, Charlotte Riley, Sarah Gadon şi Tom Weston-Jones în rolurile principale – a fost difuzat în Canada şi din ianuarie acest an – în Statele Unite.
*) Ken Follett – O lume fără sfârşit, 2 volume, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Andreea Şeler
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
