"Noaptea Muzeelor" a scos zeci de mii de bucuresteni din casa. Unele ziare, probabil mai optimiste, estimeaza numarul acestora la peste o suta de mii. Fara indoiala, faptul este de mirare, de foarte mare mirare. Vazand expozitiile goale, numarand pe degete vizitatorii muzeelor, auzind deseori acuze la adresa televizorului care ar fura oamenii de la alte indeletniciri spirituale, nu m-as fi asteptat la o asa mare si brusca apetenta a bucuresteanului fata de arta. La multe muzee s-a stat la cozi infernale. Au fost puse cateva linii speciale de autobuze care i-au transportat pe vizitatori de la un muzeu la altul. Cine ar fi vazut Bucurestiul doar in acea noapte ar fi avut impresia ca artistul traitor aici este un rasfatat al vietii.
Constantin Stan
Noaptea frumoasa de mai si ideea ca "se da ceva" gratis (chiar daca era vorba de o intrare la muzeu) i-au impins pe cei mai multi spre locuri prin care nu mai calcasera. Sunt convins ca multi nici nu o vor mai face in urmatorul an. Poate vor astepta editia viitoare a "Noptii muzeelor" spre a mai iesi, eventual cu familia, la un cascat de ochi prin salile muzeelor. Am inteles ca foarte multi s-au inghesuit la "Antipa" spre a vedea un fel de spectacol al erelor de demult cu nuante usor horror. Nu-i bai! cum ar zice ardeleanul. Pana la urma, conteaza mai putin motivatia. Si oricum, obisnuinta nu se instaleaza dupa un prim gest. Important e sa faci acel prim pas care ar putea crea obisnuinte. Si mai important este sa iei act de existenta unei realitati despre care fie ca nu auzisesi pana atunci, fie ca, daca auzisesi, nu o vazusesi in dimensiunea ei naturala. Voi folosi si eu un cuvant la moda: alternativ. Existenta muzeelor (implicit, artelor, istoriei, cunoasterii) este o alternativa la existenta prezentului, a cotidianului in care traim toti sub presiunea mediatica. Acum si aici a avut, asadar, o alternativa in atunci si acolo.
Tot un fel de alternativa a propus si un grup de tineri in spatiul fostei librarii Eminescu, refugiata de ceva vreme la subsol, care a adapostit tot felul de magazine in vremurile mai noi. Intre doua inchirieri, patronul a facut un gest nobil: a pus spatiul la dispozitie unor artisti plastici. "Atelier in tranzitie. Tranzitie in atelier" a fost gandit de cei patru (Ildiko Balko, Constantin Cioc, Francisc Chiuariu si Mihai Balko) ca loc al activitatii artistice deschis publicului. Spatiul nu a primit cine stie ce amenajari. Nu era nici timp pentru asa ceva si nici nu a fost in intentia tranzitorilor proprietari. Au fost lasate oglinzile, se vad gaurile in perete, linoleumul de pe jos pare a fi doar provizoriu. Loc de trecere, loc in miscare (poate chiar si prin Bucuresti). Dominant este ludicul, joaca.Te amuzi. Inventivitatea este mai mare decat creativitatea. Artistii si invitatii lor au lucrat aici, sub ochii publicului, iar publicul a fost invitat sa participe: sa propuna idei, teme, subiecte ori chiar creatii proprii.
In cadrul proiectului, Mihai Zgondoiu a propus o serie de afise sub titlul "Kitsch Me", lipite pe zidurile Universitatii. Locul e destinat in general afisajelor de concerte kitsch, de personaje kitsch (cam cum au fost cam toti candidatii nostri la recentele alegeri locale). Aparitia unor afise in care oamenii ii recunosteau pe mediatizatii Gigi Becali, sotii Prigoana, Adrian Copilul Minune, Dan Diaconescu, Iri si Moni (Columbeanu) a starnit curiozitate si deruta in randul trecatorilor. Erau si nu erau personajele pe care ei le stiau. Tehnica prelucrarii fotografiilor pe computer, dar si prin mijloace plastice i-a transformat din persoane mediatizate in personaje ale uratului cotidian. Acum ne dam mai bine seama de ce sunt ei exponentii kitsch-ului, pentru ca sunt imitatii grosolane ale unor originale de politicieni, de artisti, de oameni de televiziune, de familisti. Materialul uman din care sunt confectionati nu este originalul, ci este un inlocuitor. Viata reala este inlocuita de artificialitatea imaginii, care nici ea nu este reala, ci confectionata din falsuri: falsa poveste de iubire, falsa viata de familie, falsa notorietate etc. Gasesc in afisele tanarului si extrem de talentatului Mihai Zgondoiu o tenta sociala. O necrutatoare privire parodica asupra lumii in care traim. Ne amuzam trist privindu-le. Elocvente au fost reactiile celor ce dadeau ochii cu personajele: nimeni nu s-a amuzat in hohote, cu totii au plecat un pic mai ingandurati. Kitsch-ul nu te amuza, te pune pe ganduri.
Dincolo de efectele artistice pe care le pot produce, experimentele au intotdeauna o componenta sociala puternica, atragand atentia asupra sabloanelor artei si existentei, atragand atentia asupra ipocriziei, falsurilor, tarelor lumii noastre. Ne pun in situatia, inconfortabila pentru unii, de a nu mai lua totul ca pe-o fatalitate pe care trebuie sa o traim si de care nu putem scapa orice am face. Putem fi liberi. Adica, putem gandi cu capul nostru. Cam asta vrea sa ne invete orice experiment, asa cum a fost si acest "Atelier in tranzitie. Tranzitie in atelier".
De altfel, cred ca "Noaptea muzeelor" in sine a fost un experiment bine venit pentru bucuresteni, scotandu-i din tabieturi, sabloane si propunandu-le si un alt mod de a se relaxa si de a privi ce este in jurul lor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
