Cu cateva saptamani in urma, mass-media era dominata de vestea tragediei de la Mihailesti. Printre victimele exploziei camionului s-au numarat si doi jurnalisti. Mass-media si opinia publica i-au transformat in eroi, martiri, profesionisti cazuti la datorie etc. Insa toata lumea s-a ferit sa puna punctul pe i.
Toata compasiunea pentru moartea celor doi jurnalisti, pentru suferinta prietenilor si familiilor lor. Dar, in opinia mea, cei doi sunt niste victime. Victime ale senzationalismului ieftin care face audienta televiziunilor. Victime ale goanei oarbe si primejdioase dupa evenimentele morbide si tragice, menite sa ofere telespectatorului un tip de informatie golita de continut real, dar neaparat impachetata in adrenalina, sange si orori.
Exista, imi imaginez, o fantastica presiune care se exercita in redactii asupra producatorilor, redactorilor, reporterilor si operatorilor de stiri: senzational cu orice pret, de orice factura, la orice nivel. Se exploateaza totul: de la mizeria umana sau prostie, pana la accidente atroce.
De exemplu, se fabrica o stire "de interes national" din salvarea unui catel agatat de un balcon sau a unei pisici blocate pe un stalp. Si vedem aceste stiri la jurnalele principale, de la ora 19.00, ca si cum ar fi niste evenimente capitale, care ne-ar putea influenta viata.
Definitia clasica, de manual, a stirii de presa a fost de mult pulverizata. Orice poate fi stire, atata vreme cat ofera adrenalina. Uneori, penibilul si absurdul merg pana la limita cea mai de jos a fortarii - despre un recipient de metal de cateva tone cazut pe o cale ferata ni se spune: "Va anchipuiti ce tragedie ar fi fost daca ar fi trecut/venit in acel moment un tren". Desigur, dar tragedia ar fi fost si mai mare daca exact, dar exact in acel moment, s-ar fi produs si un cutremur de 8 grade pe scara Richter, nu?
Reporterii traiesc zi de zi obsedati de aceasta neobosita cautare a dezastrelor micro si macro. Cred ca exista o competitie acerba intre ei: care sa afle primul, care sa ajunga primul la locul faptei, care sa dea zilnic "bomba mai mare si mai tare".
Sa o luam logic. Pana in momentul in care acel camion a explodat, evenimentul in sine nu reprezenta nici un fel de stire. Era doar un (alt) camion rasturnat intr-un sant. Iar jurnalele de stiri sunt pline de accidente rutiere. Oare cate masini se rastoarna zilnic in santuri? Probabil ca zeci.
Nu stia nimeni atunci - in afara de nefericitul sofer - despre natura incarcaturii si potentialul ei devastator in combinatie cu focul. Dar destul de multi jurnalisti de toate felurile s-au repezit la locul accidentului. Nu stiu in ce ordine au sosit acolo, dar stiu ca pe primii doi ajunsi asta i-a costat viata.
O prietena de-a lor, jurnalista si ea, intervievata ulterior, a declarat, plangand, ca le-a zis sa nu se duca acolo, ca nu merita. Le-a propus in schimb sa faca o stire despre un concurs de pescuit sportiv. Colega ei a refuzat, pe motiv ca pescuitul sportiv nu e "de interes". Calculul a fost clar: stirea despre concursul de pescuit n-avea nici o sansa sa intre in jurnalul de la Bucuresti, cea cu accidentul mergea la sigur.
Ceva mai tarziu, fata avea sa moara in explozie, devenind ea insasi stire de presa, cu un pret criminal de mare.
Din punctul de vedere al jurnalismului autentic, profesionist, accidentul de la Mihailesti a devenit o stire in adevaratul sens al cuvantului abia dupa ce a explodat camionul.
Nu stiu cati jurnalisti prezenti la fata locului au judecat asa, nu stiu cati au ajuns acolo, corect, DUPA explozie. Stim doar ca doi jurnalisti care au judecat gresit pentru ca au fost invatati gresit sa faca presa si-au pierdut viata.
Nu vreau sa dau vina pe cei doi pentru propria lor moarte. Dar eu cred ca ei au fost victimele presiunii care se exercita zilnic asupra jurnalistilor sa produca senzationalul cu orice pret. Iar o parte din vina mortii lor o poarta cei care au generat aceasta presiune si o mentin pentru pastrarea cotelor de audienta. Mai departe, e vinovat chiar si publicul care asigura audienta pe astfel de subiecte.
Camionul rasturnat in sant si transformat in stire cu orice pret era un kitsch de presa. Dupa ce a explodat, s-a transformat intr-o tragedie de presa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
