Scriitorul Mircea Oprita este, din iunie 2002, director al Centrului Cultural Roman de la Budapesta. Teoreticianul literaturii de anticipatie a lasat pentru o vreme SF-ul deoparte, absorbit de aspectele mult mai pragmatice ale diplomatiei culturale. M-am convins de acest lucru cu prilejul Zilei Lucian Blaga, manifestare organizata in capitala Ungariei ca preambul al festivalului international anual de la Cluj-Napoca dedicat marelui poet si filosof.
- De la literatura SF, ati trecut direct la diplomatie. Exista vreo legatura intre cele doua domenii?
- Daca n-a existat, de-acum exista. Eu insumi sunt legatura. Sau, ma rog, dovada cat de cat palpabila a acestei intamplatoare conexiuni intre "genuri" extreme.
- Sa revenim, totusi, la literatura. Ce v-a determinat sa-l aduceti pe Lucian Blaga la Budapesta?
- O necesara depasire a unor limite cu care m-am confruntat aici. Am mai lucrat pe acest post intre anii 1996-'98 si imi amintesc ca am gasit un veritabil cult al lui Eminescu la romanii din Ungaria. Poate din cauza muzicalitatii versului sau, de unde si aparenta ca poezia lui s-ar intelege usor. Cu Eminescu parea ca incepe, dar si ca se sfarseste cultura romaneasca. Aici, in curtea Centrului Cultural, un cap de bronz al poetului, poate nu cel mai reusit, insa apt sa profileze un simbol tutelar pe fatada institutiei, sta chiar de la inaugurare sub falfairea drapelului romanesc. Dar literatura romana nu este numai Eminescu si nu e deloc bine sa devenim prizonierii formalitatilor pur ritualice, consacrate pomenirii unui singur autor. Cred ca si asta am avut in vedere in momentul cand am insistat pentru deschiderea Festivalului Blaga din acest an aici, in Ungaria. Era, intr-un fel, o invitatie, adresata unui public mai conservator, spre figura si opera altui scriitor important, unul dintre "greii" secolului XX. Stiu ca Horia Badescu a organizat si el un moment Blaga la Paris, consacrand astfel calea internationalizarii "geografice" a Festivalului Blaga, si nu doar sub aspectul componentei sale culturale, asumate dintru inceput. Fiind eu insumi un membru fondator al societatii ce patroneaza festivalul de la Cluj, mi s-a parut normal sa-mi aduc contributia la construirea - hai sa-i zicem - unei axe spirituale Blaga, orientata pe directia Cluj-Budapesta-Paris.
- Experienta pe care ati dobandit-o in diplomatia culturala va permite acum sa raspundeti la intrebarea: Cum se poate face cultura cu bani putini? Si chiar se face?
-Din fericire, se face, insa la prima parte a intrebarii nu-i prea usor de raspuns. Sigur ca ar fi excelent sa existe, asigurat din start, un buget suficient pentru toate manifestarile culturale pe care doresc sa le organizez. Dar, cum am mai spus-o undeva, bugetul Centrului abia acopera functionarea lui ca institutie, ca mecanism viu, pe parghiile caruia sa se poata derula actiunile propriu-zise. Or, finantele pentru programe sunt in alta parte. La Ministerul Culturii si pe la diversi sponsori, poate unii chiar nelipsiti de generozitate, dar din cale-afara de rari, asta-i adevarul. Surzi cand vine vorba de cultura. Revenind la Budapesta, mi-am amintit de un program pe care abia reusisem sa-l lansez inainte de incheierea mandatului anterior, si care consta in organizarea zilelor budapestane - culturale, bineinteles - ale unui oras important sau judet din Romania. Amintesc acest program tocmai spre a exemplifica un mod de a face cultura romaneasca in strainatate cu bani pe care nu-i ai. Institutiile culturale cu care lucrez nemijlocit se zbat ele insele sa deblocheze bani de la consiliile judetene si municipale, solutie care mi se pare, totusi, mai sigura si mai eficienta decat a te baza pe mila nu stiu carei comisii ministeriale de subventii. Mai multe nu spun, ca n-am nici un chef sa-mi aprind paie in cap. Dar imi pun sperante in Institutul Roman, caruia de curand i s-a votat legea de infiintare si e posibil sa fie, inclusiv in ce priveste finantarea diplomatiei culturale, o solutie mai buna.
- Afectate de suflul istoriei, imaginea romanului pentru maghiar si a ungurului pentru roman au suferit in timp deformari nedrepte. Ce sanse exista ca aceste imagini sa fie corectate in prezent?
- Nu vreau sa fiu naiv, deci nu pot generaliza, proiectand asupra unei intregi societati modestele reusite ale culturii, acolo unde ele pot fi, totusi, constatate. Centrul Cultural si-a format un public al sau, unguri, minoritari romani din Ungaria, maghiari transilvaneni stabiliti la Budapesta in decursul anilor. Am sentimentul ca multi vin cu un interes sincer la manifestarile noastre si chiar ne apreciaza calitatea de gazde bune si prietenoase. Relatia culturala nu cred ca se poate angaja eficient decat dintr-o asemenea perspectiva. Dincolo de diplomatie si de cultura, mai actioneaza insa si alti factori. Nu exista zi de 4 iunie lasata de la Dumnezeu, in care sa nu se adune la gardul ambasadei sute de adversari ai Trianonului, cu faclii si discursuri jignitoare. Pentru acestia, ca si pentru propriii nostri sovini irecuperabili, alta sansa de a-i astampara nu vad, decat o Europa unita, in care fantomele trecutului n-ar mai avea ce cauta, cata vreme n-ar mai ramane, practic, nimic de impartit. Nici macar vorbe.
- Ati primit in anul 2002 Premiul Academiei Romane pentru lucrarea Discursul utopic, aparuta in 2000. Nu o data, ati afirmat ca utopiile, dar si anticipatiile, ar face parte din istoria literaturii, polemizand cu cei care afirma ca aceste scrieri sunt prin definitie genuri minore. Cat este frustrare si cat abordare pe teren estetic in acest subiect?
- Eu nu cer drept de intrare in literatura decat pentru anticipatiile si utopiile care si l-au castigat prin ele insele. Am polemizat cu un anume mod exclusivist de a trata SF-ul “in bloc", declarat paraliteratura si respins inainte de a fi citit si analizat cum se cuvine. O lectura atenta te poate duce la concluzia ca textul respectiv n-are valoare, si atunci chiar asta trebuie sa spui despre el. Dar acolo unde descoperi valoarea, n-ai voie sa te prefaci ca ea nu exista, din simplul motiv ca-ti contrazice niste prejudecati teoretice. Realitatile literare sunt mai complexe decat schemele cu care suntem invatati sa le masuram. Si in acest domniu se poate spune ca viata bate filmul; filmul din mintile noastre lesne predispuse la manifestari economicoase si la rutina. Cred ca n-am frustrari cand ma ocup de subiect, intrucat m-am straduit sa tin o cumpana estetica atunci cand mi-am scris fictiunile proprii si, la fel, cand le-am citit si comentat pe ale altora.
- Anticipatia romaneasca este ilustrata de personalitati ale literaturii, de la Mircea Eliade si Nichita Stanescu, la Mircea Nedelciu si Mircea Cartarescu. Dupa 1990, fenomenul este in relativ recul. Cum va explicati acest lucru?
- Cei pe care i-ati pomenit sunt mai degraba niste musafiri ai genului, ei dau nuanta si culoare unui fenomen mai amplu, atunci cand se intampla sa opereze cu motive SF inconfundabile. Dar experientele valabile ale genului sunt numeroase, mi-a trebuit o carte intreaga ca sa le pot discuta multumitor. Pentru editia a doua, pe care sper s-o vad aparuta pana la sfarsitul anului, am scris un capitol nou, destul de consistent, tocmai despre anticipatia din anii '90. Citita cu rabdare, si aceasta faza a genului mi s-a parut interesanta. As spune ca reculul unora a generat propulsarea altora in scena, iar, la fel ca in alte segmente ale literaturii, postmodernismul, cu bune si rele, a patruns si in SF. Intre tinerii autori, avem unii cu experiente ce merita a fi remarcate. Eu unul o fac cu bucurie, de cate ori mi se ofera prilejul unei intalniri fericite cu textul.
- Cum se impaca diplomatia cu literatura? Mai aveti timp sa scrieti?
- Nu se prea impaca. De scris, scriu destul de mult, insa "literatura birocratica". Ma indoiesc ca teoria literaturii se grabeste sa faca loc, intre speciile sale clasice, infogramelor, planurilor de activitate si rapoartelor de tot felul. Recunosc insa ca am gasit aici, la Budapesta, vreo doua biblioteci din care imi adun cu relativa harnicie documentatia pentru proiecte viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
