Abia dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, odata cu fondarea revistei Lumina (1947), care a reprezentat rodul activitatii Cercului literar Lumina, infiintat in 1946, avem de-a face cu un inceput al literaturii in adevaratul ei sens.
Nu trebuie uitat ca mult mai devreme, in anul 1927 - dupa spusele lui Gligor Plop (unul dintre cei mai buni cunoscatori ai acestui grai romanesc) - aparea la Panciova revista cu acelasi nume ("Lumina") in limba romana: o foaie independenta de stiinta pentru cultura, progresul si interesele tuturor romanilor din Banat al carei intemeietor, editor si redactor a fost P. Balnejan-Marisescu, nascut la Satu Mare banatean, de unde provin si Radu si Ioan Flora, personalitati ale culturii si literaturii romane contemporane.
Radu Flora (1922 - 1989)a fost scriitor (poet, prozator, romancier, eseist, critic si istoric literar) si un mare om de stiinta (a lucrat ca profesor predand la scoli elementare, licee, facultati, si ajungand sef de catedra de Limba romana la Universitatile din Belgrad si Novi Sad). A debutat cu o poezie publicata in saptamanalul "Nadejda" (1942), fiind si membru fondator al Cercului literar "Lumina" si fondator si redactor al revistei cu acelasi nume. Ca om de stiinta (dialectologie, lingvistica si filologie, etnologie, istorie etc.) a fost legat de multe institutii internationale: de la Centrul de dialectologie de la Louvain (Belgia) pana la Academia Romana si Matica Srpska din Serbia. El este unul dintre intemeietorii Societatii de Limba Romana din Voivodina, organizator a trei simpozioane stiintifice romano-iugoslave (1970, 1972 si 1974), autor a 23 de manuale scolare, colaborator la 75 de reviste, ziare si publicatii literare periodice sau de specialitate din Europa si din intreaga lume. Radu Flora a publicat peste o suta de carti (fara a mentiona lucrarile colective cu "contributii mai marunte"), a tradus multe carti din literatura romana (de la Eminescu, George Cosbuc, Cezar Petrescu pana la Antologia poeziei romane a secolului XX), ca si din literatura iugoslava: Vasko Popa, Miroslav KrleA?a... Debutul literar Radu Flora l-a avut cu cartea de poezii Drumul prin noapte si prin zi, in anul 1947; au urmat volume de poezii, romane, comedii, proza pentru copii, aforisme, epigrame, antologii (noua antologii, incepand cu folclorul romanesc din Banatul sarbesc, proza si lirica clasicilor romani si terminand cu antologia Drumuri si nori, in care a prezentat proza contemporana a confratilor sai din Iugoslavia). Scrierile sale sunt traduse in toate limbile popoarelor si minoritatilor din fosta Iugoslavie, dar si in limbi de circulatie: engleza, franceza, spaniola, italiana, esperanto. Despre activitatea sa bogata s-a scris in peste 15 enciclopedii, lexicoane, dictionare aparute in fosta Iugoslavie, Belgia, Anglia, Romania si S.U.A. De asemenea, scrierile lui au fost comentate, citate sau mentionate in 1375 de carti, studii, comentarii, articole. Toate acestea compun imaginea unei personalitati remarcabile, cu o opera foarte bogata si deosebite contributii de ordin cultural.
Ion Milos (n. 1930) este cel mai varstnic scriitor al acestui grai romanesc si un autor care si-a petrecut jumatate din viata in strainatate, ca un soi de "auto-izgonire". S-a nascut in Banatul sarbesc, in localitatea Sarcia (astazi Sutjeska). Deja ca elev al liceului din Varset este inclus in Almanahul scolii pentru anul 1945/ 1946. In 1950 apar poezii proprii si traduceri din lirica maghiara, in revista "Lumina". Debuteaza cu volumul de poezii "Muguri" (1953), iar in 1958 publica in revista "Lumina" un eseu polemic ("Ce-i de facut") care provoaca exilul poetului, declarat "dusman al poporului, reactionar si anticomunist". Ion Milos pleaca in 1959 in Suedia, unde, dupa intoarcerea de la studii de la Paris, se stabileste (din 1964) si, vreme de 30 de ani, preda limbi balcanice si limba franceza pentru straini. Viziteaza pentru prima oara Romania in 1968 si publica aici in 1977 prima sa carte. Revenind in literatura sa de provenienta dupa 41 de ani de exil, Milos publica o carte la editura "Libertatea" din Novi Sad, acceptand invitatia lui Slavco Almajan de a ingriji un volum de opere alese. In revista "Lumina" condusa prin anii optzeci de Simeon Lazareanu publica un grupaj de versuri, dupa 25 de ani de interdictie.
Ion Milos e un fenomen rar: scrie in patru limbi (romana, sarba, franceza si suedeza) si traduce din sase. A publicat peste treizeci de volume de poezii in cele patru limbi in care scrie, cele mai multe fiind in limba romana - 23 (ultima, "Drumuri", a aparut in decembrie anul trecut la Iasi, la editura Princeps edit). Ca un promotor de seama al limbii materne si al culturilor balcanice, Milos este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Suedia, Serbia, Republica Moldova si Macedonia. Serviciul pe care il face literaturii romane in Suedia e incomensurabil, el traducand peste douazeci de scriitori romani (de la Eminescu pana la Dinescu).
Sa incheiem acest portret cu vorbele lui Cornel Ungureanu: "Ion Milos e unic... Eu vad in el cel mai vital dintre poetii centrului si estului Europei, in linia gandirii lui Cioran si a lui Gombrowich."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
