Chloe Delaume este scriitoare franceza si se considera "un personaj de fictiune". Locuieste "intr-un corp feminin ce dateaza din 10 martie 1973". Fabrica o literatura experimentala marcata de investigatii pe terenul autofictiunii, de simt ludic si umor, de piruete ironice, de maltratarea cuvintelor, fracturarea sensului si lovirea sunetelor. Presa franceza a vazut in cartile ei o... intalnire suprarealista cu un OLNI (Obiect Literar Neidentificat). "Intra in literatura" in urma intalnirii-soc cu romanul Spuma zilelor de Boris Vian (despre care scrie, in 2005, un excelent eseu, Lunile iunie au toate aceeasi piele).
Cartile tinerei romanciere incita inca din titlu: Weekendurile mele sunt mai proaste decat ale voastre (2001), Strigatul clepsidrei (2001, Prix Decembre), Vanitatea somnambulilor (2002), Corpus Simsi (2003), Categoric nu (2004).
Locuiesc in televizor este ultimul sau roman. Structurat in 27 de secvente, este un permanent joc de registre stilistice (fictiune combinata cu jurnal de senzatii si eseu stiintific, pastisa de analiza antropologica a telerealitatii etc.). Daca in alte povestiri ale sale foloseste ca punct de pornire jocurile (jocul video Sim's, de pilda), aici motorul aiuritor al fictiunii este declansat de replica realista si cinica a directorului canalului TF 1: "Ca un mesaj publicitar sa fie ultraeficient, creierul telespectatorului trebuie sa fie liber. Grila noastra de programe e facuta sa-l "defriseze", cu alte cuvinte sa-l relaxeze si sa-l pregateasca in pauza dintre doua reclame. Ceea ce vindem noi companiei Coca-Cola este timpul unui creier disponibil(izat)".
Experimentul Delaume este urmatorul: timp de 22 de luni (1.451 de ore), eroina se leaga de televizor, de dimineata pana seara, pentru a intelege cum un corp care consuma televiziune in exces devine "un creier de vanzare". Urmarile acestei probe de laborator, in care cobaiul este ea insasi, iar sotul ei isi noteaza constiincios desfasurarea si reactiile, sunt bulversante. Creierul, trupul si limbajul ei se transforma. Femeia intra in letargie. Devine o minte supusa, victima unei anestezii progresive. Sufera modificari fizice ingrijoratoare: migrene, luare in greutate, congestii oculare, halucinatii. Ajunge sa-si cumpere compulsiv tot felul de produse pe care le vede in reclamele comerciale. E cuprinsa de pulsiuni sadice cand vizioneaza o emisiune ca Star Academy si le depaseste transformand candidatii in personaje de fictiune. Incepe sa simta treptat ca se afla in televizor...
Cartea lui Chloe Delaume ne arata printr-un insolit joc fictional ce tip de produs poate ajunge omul crescut in fata televizorului. Descoperiti literal si literar ce inseamna a locui in televizor si a fi locuit de el.
Roman? Eseu? Jurnal de bord al unei "aventuri artistice, dar mai ales umane"? Sau un OLNI?...
Piesa 15/27
Marti
Prima pauza de la inceputul experientei. Doua zile in exterior si destul de departe de casa. Se implinesc aproape trei luni de cand televizorul locuieste in salonul meu. Din plin, cu volum variabil. Momentele in care fac corp comun cu el sunt din ce in ce mai frecvente. La inceput: o lucarna isterica, vitralii maniaco-depresive si mozaicuri ale unui carnaval topaind prin templu cu miscari sacadate. Acum nu mai stiu foarte bine, poate ca e ceva legat de liniste, de angoasa linistii care ma ucide in aceasta camera. In aceasta clipa. Cred ca imi lipseste, nu ma simt in largul meu, am un televizor in garsoniera mea, cu canale straine, n-am nici ceas si nici celular, nu reusesc sa ma orientez. Nici in timpul colectiv si nici pe propriul meu cadran launtric. Admit: fara televizor, nu mai percep pulsatiile timpului social. De trei luni, functionez dupa diapazonul sau, sunt dezorientata si fara nici o initiativa, cuprinsa de o stare de letargie, impietrita de singuratate. Plang usor inciudata, dar absenta imi fisureaza vertebrele, ar fi necinstit din partea mea sa neg asta.
As vrea sa fiu sigura ca despre asta-i vorba, ca asta face ca lucrurile sa nu mearga bine, ca in mansarda captusita cu lemn totul sa para atat de posac si de net: obiecte seci, ostile, culori violente si artificiale. Am executat mai multe ritualuri in jurul spatiului-timp devenit comun, televizorul calauzeste desfasurarea unor actiuni ce-mi ritmeaza viata zilnica. Il aud chiar si fara sa-l ascult, stiu tot ce-mi spune si tot ce va vrea sa-mi spuna, nu in discursul sau ma structureaza, ci in degradeurile sale inlantuite.
Televizorul escamoteaza spaima de un "dupa", anunta sfarsitul unui program pentru a-ti servi un altul - este visul familiar al capitalismului, este reciclarea infinita, cosmarul lui Darwin si fantasma unei insule pline doar de florile unui cimitir concediat.
Mai mult minte decat respira, dar este emotionant. E un cuvant gretos, i se potriveste oarecum, dar cred ca mai nimerit este cuvantul "atragator". Pentru ca asta este cu adevarat. M-am atasat de televizor. Cu siguranta ca asa se intampla. Constatam asta la barbati, privirea lor spunea: mama, dar si tarfa imputita, dar nu stiam ce fel de legaturi imi va rezerva televizorul mie, nu le stiam natura si nodurile, nu stiam diametrul sforii, punctul slab al masochistului. Curva nenorocita, care-si agata clientii! Eu nu tanjesc dupa tara, nu, asta nu-i genul meu, eu tanjesc dupa casa, am tanjit intotdeauna dupa casa, nu-i acelasi lucru. Dar nici in seara asta nu-i acelasi lucru. Stiu ca m-as simti mai bine, mult mai bine, si chiar pe data, daca mi-as petrece fie si numai o jumatate de ora cu el.
Percep mari asemanari intre micul post in negru si alb care difuzeaza Rai Uno si televiziunea mea franceza. Nu inteleg italiana, dar prea aduce cu un esperanto sclipitor, copil fiind, sub bradul de Craciun, nu ma jucam cu cutiile cu cadouri, sunt frustrata si plina de manie. In seara asta, supraactivitatea creierului meu cu proiecte inca vagi este provocata de absenta televizorului.
Ma simt cu adevarat rau, dar sunt perturbata. Sa nu enunt efectul ce decurge din sevraj, inainte de a verifica putin. Se implinesc curand trei luni de cand televizorul s-a integrat in biotipul meu, imi lipseste si Igor, imi lipsesc pisicile mele si apartamentul meu. Nu toate in acelasi fel. Dar eu sunt o planta cu frunze groase, ale carei puteri au slabit foarte mult, mutata fiind mereu dintr-un ghiveci intr-altul. Am nevoie de lumina, de liniste si de bacul meu Riviera. Atunci...
Poate ca e din cauza diminetii, a faptului ca azi am fost silita sa vad cum arata dimineata. Nu-mi place dimineata, nu vad nimic interesant in ea. Tot ce-i proaspat ma istoveste, despre carne stim ca se va altera, aceasta sarguinta intru pastrarea tejghelei de macelar, ritualurile fugaririi, ridicarea obloanelor - toate astea sunt de o indecenta putin cam prea cruda.
Nu pot fi o fata din anii optzeci, sunt cu totul lipsita de cinism si sunt pentru atentate. Fierea din mine nu are timp sa se scurga, n-am nici o putere asupra sistemului meu limbic, scuip toata ziua, ma smiorcai si bombanesc. Sunt ca un cer breton pana la ora 17.30. Nu ma dau in vant nici dupa conceptul de "dupa-amiaza", este dulceag, se intinde ca o peltea, seamana cu telefilmele care imi tin de urat in acele ceasuri.
Atunci poate ca e din cauza diminetii. Si apoi, poate chiar din cauza acestei zile, in intregimea ei. Perfect execrabila. Sau mai exact: execrabila la perfectiune. De-asta primul meu reflex a fost sa-mi spun ca in asemenea lucruri trebuie sa fie ceva diavolesc. Adeseori, la sfarsitul zilei, necazurile de la televizor se dovedesc a fi de origine diavoleasca.
A renunta sa crezi in supranatural este cu mult mai violent si mai greu decat sa te dezintoxici de benzodiazepine. Cortexul trebuie sa fie inflexibil, iti trebuie o vointa de fier ca sa nu cazi prada nenumaratelor ispite, renunt la Dumnezeu, la Satana si la psihopompele lor, dar astazi chiar aveam de ce sa ma indoiesc.
Am pierdut trenul din cauza batranei de pe scara rulanta, mi s-a congelat aparatul respirator in timpul orei de asteptare, cand am ingurgitat produse clandestin avariate in cafeneaua de pe cheiul garii, mi s-au revoltat maruntaiele in tot timpul calatoriei, frana pusa brusc, robinetul in gura mea, vanataia, pudra, blush-ul, pudra, si, dintr-o data, in oglinda apare visul Athaliei. Sosirea prin zapada, nevoia de nestapanit pe care o au dintr-o data oamenii sa-mi atinga bratul sau umarul in timp ce-mi vorbesc, n-am tigari, nici Lucky, nici Marlboro, frigul, mirosul de bere, si apoi Marele Idiot, al carui nume trebuie sa-l retin. Ecranul sonor, dulceag, lichid si indescifrabil. Italiana pe care nu o inteleg, varfurile seismice ale vocilor feminine care sfasie spasmodic catifeaua adipoasa a coristilor bine imbracati. Migrena hipersensibila dindaratul ochiului stang, zvacnirile sau, mai curand, rasucirea, scurta, ascutita, vicleana si infailibila. Permanenta.
Degetul cel mare care freaca usor coltul ochiului, e aici o mica umflatura chiar deasupra canalului lacrimal, am un fel de roseata, imi vine sa ma scarpin, am vazut-o in oglinda azi-dimineata, inainte de a pleca. Sala de conferinte inghetata, traducatorul blocat, drumurile impracticabile, mulul din tavan, nemarginita mila a publicului. E imposibil sa-mi spal, sa-mi purific epiderma de toate aceste dejectii, sa nu ma mai gandesc la ele. Inlantuiri taioase si seci, obositoare planuri-secvente. Intreaga seara in prezenta si in fata Marelui Idiot. Intreaga seara. Blestemata, sunt blestemata, da, nu vad decat asta.
Vreau sa fiu doar laica, renunt la marile carti ale fictiunilor colective, refuz sa fiu scrisa, nu cred in fantome, nici in rugul aprins, nici in cai care zboara.
De cateva clipe vad o crapatura intr-un colt al tavanului. Stiu ca-i un efect al modului in care cade lumina. Dar parca as jura ca acum cinci minute nu era.
Piesa 23/27
Despre programul de telerealitate ca naratiune supusa principiilor lui Vladimir Propp. Studierea personajului: candidatul castigator
Aceasta lucrare este consacrata programelor de telerealitate. Prin programe de telerealitate, noi le intelegem pe cele care sunt clasificate in indexul Endemol sub numerele 300-749. Vom compara intre ei subiectii acestor programe. In acest scop, vom izola mai intai partile constitutive ale programelor de telerealitate, conform metodelor specifice, apoi vom compara programele in functie de partile lor constitutive. Rezultatul acestei munci va fi o morfologie, adica o descriere a programelor in functie de partile lor constitutive si a raporturilor dintre aceste parti si ansamblu. Se schimba doar numele (si in acelasi timp atributele) candidatilor; nu se schimba actiunile sau functiile lor. De aici se poate trage concluzia ca programul de telerealitate atribuie adesea aceleasi actiuni unor candidati diferiti. Acest lucru ne permite sa studiem programele de telerealitate pornind de la functiile personajelor.
Observatiile prezentate mai sus pot fi formulate pe scurt in felul urmator:
1. Elementele constante, permanente ale programului de telerealitate sunt functiile candidatilor, indiferent de cine sunt acei candidati si oricare ar fi modul cum ar fi indeplinite aceste functii.
2. Functiile sunt partile constitutive fundamentale ale programului de telerealitate. Numarul functiilor pe care le cuprinde programul de telerealitate este limitat.
3. Succesiunea functiilor este totdeauna identica.
Decupajul in patru secvente si treizeci si una de functii este aplicabil programelor de telerealitate ca povestiri.
Din dorinta de a fi cat mai clari, vom oferi, dupa fiecare punct iesit din sistemul lui Vladimir Propp, exemple extrase din primele cinci etape Star Academy.
A. Prolog care defineste situatia initiala
Sunt saisprezece persoane care vor sa devina staruri. Viseaza la mari succese, asteapta sa obtina gloria. Munca, rigoare, precizie - iata ce li se va cere. Si, sub ochii vostri, vor trebui sa dea tot ce pot da. Va exista un singur castigator, si decizia va va apartine.
B. Secventa pregatitoare
1. Indepartarea
Candidatii sunt inchisi in castelul din Dammarie-les-Lys, departe de familia lor, de prieteni si de reteaua sociala.
2. Interdictia
Candidatii nu trebuie sa-i dezamageasca pe telespectatori, caci exista riscul ca, intr-un asemenea caz, sa se prabuseasca audimatul si, in fapt, beneficiile acumulate de TF 1. De aceea ei trebuie sa se conformeze preceptelor lui Nikos Aliagas si anume sa traiasca o aventura artistica, dar mai ales umana, sub ochiul camerelor.
Interdictiile referitoare la aventura artistica sunt legate de disciplinele predate: sa cante fals, sa efectueze coregrafii impuse cu gratia unui elefant, sa aiba pe scena charisma unui sobolan mort.
Interdictiile legate de aventura umana sunt in raport cu asteptarile telespectatorului, candidatii nu trebuie sa-si stapaneasca emotiile, ei trebuie sa se exprime intr-o franceza curenta, sa evite frictiunile si flirturile.
3. Transgresiunea
In general, candidatul care va ajunge castigator canta, din punct de vedere tehnic, corect. Dimpotriva, se intampla adeseori sa danseze ca un curcan handicapat sau sa fie lipsit de orice univers artistic.
4. Interogatia
Profesorii ii intreaba pe candidati ce motivatii si ce gusturi muzicale au, spre a-si da mai bine seama care vor fi sau nu vor fi apti pentru formatare.
5. Informatia
Datorita cursurilor lui Raphaelle Ricci, care se deschid cu tema "starea zilei", telespectatorii sunt informati despre procentul de orfani, de anorexici, de subiecti atinsi de diferite deficiente sau de bolnavi de plamani prezenti in fiecare promotie, precum si in legatura cu evolutia depresiei lor nervoase.
6. Inselaciunea
Candidatii inregistreaza un album de reluari ratate, pe care producatorul ii face sa le ia drept arta, sub pretextul ca albumul se afla in topul vanzarilor.
7. Complicitatea involuntara
Candidatul gaseste ca, la urma urmei, Celine Dion e o cantareata geniala.
C. Prima secventa
8. Fapta rea
Raphaelle Ricci ii spune lui Magalie ca nu are univers artistic (Etapa 4), lui Gregory ca si-a retinut emotiile (Etapa 4), lui Elodie ca s-a saturat sa o vada smiorcaindu-se pentru orice fleac (Etapa 3), lui Nolwenn ca ea canta ca o batrana din Montmartre (Etapa 2) si lui Jennifer ca are silueta unui hamster (Etapa 1). Uneori, prejudiciul poate duce la o nominalizare.
9. Chemarea in ajutor
Magalie se indoapa cu croasanti, explicandu-i peretelui ca varietatea este prin ea insasi un univers artistic, Gregory plange in bratele camarazilor sai, pentru ca totul este prea crud, Elodie se smiorcaie in sala de interviuri, Nolwenn se culca cu Matthieu Gonnet, iar Jenifer cu Jean-Pascal. In cazul unei nominalizari, candidatul ia cunostinta de situatia sa odata cu telespectatorii, cu prilejul emisiunii cotidiene realizate in direct si duplex. Candidatul aflat in pericolul de a fi eliminat face apel la telespectatori ca sa-l salveze via SMS-urilor suprataxate.
10. Inceputul operatiei reparatoare
Candidatul care se teme ca va fi nominalizat sau chiar, daca a fost deja, ca in curand va fi eliminat repeta cu indarjire si hotarare cantecele si dansurile pe care va trebui sa le execute in vederea sponsorizarii. De asemenea, el poate simula inceputul unui regim si obtine niste anxiolitice de la medicul de garda. In paralel, se lanseaza intr-o campanie de seductie care sa-l salveze in fata publicului si joaca adesea cartea aventurii umane.
11. Plecarea eroului
Candidatul se duce cu autobuzul la La Plaine-Saint-Denis, pentru sponsorizare.
12. Interventia donatorului
In vederea testarii capacitatii candidatului de a-si asuma viitorul statut de star, el este trimis sa-si intalneasca publicul (donatorul) printr-un miniconcert si o sedinta de dedicatii, daca se poate intr-o librarie Fnac din orasul sau natal sau in Virgin Megastore de pe Champs-?lysees. Cu exceptia lui Magalie, care a avut dreptul la un supermarket.
13. Reactia eroului in fata donatorului
Candidatul este nespus de emotionat de toate aceste dovezi de sustinere si de iubire si isi petrece multe ore adresandu-se aparatelor de filmat din camera lui, pentru a le marturisi fanilor sai ca este coplesit de fericire, el, care cu numai doua luni in urma era un anonim, iar cu cincisprezece ani in urma, un copil persecutat de toata gradinita de copii.
14. Transmisia
Pentru ca telespectatorii-consumatori il sustin, candidatul intra in sferturile de finala si in semifinala. Trebuie notat ca, uneori, producatorul si profesorii sunt cuprinsi de oarecare panica vazand alegerea publicului, pe care nu reusesc totdeauna sa o controleze pe deplin, in ciuda dispozitivului.
15. Deplasarea catre obiectul cererii
Candidatul trebuie sa cante un cantec impus, ale carui cuvinte au un sens pentru cine se intereseaza de intentiile productiei. Astfel, Magalie interpreteaza "Lumea este drogata", ceea ce ii permite sa transmita catre public mesajul urmator: "Nu veniti sa ma ajutati/ Veniti mai bine sa ma doborati/ Ca sa nu mai sufar."
16. Lupta
Candidatul isi infrunta colegii care au mai ramas in joc, pentru ca nu trebuie sa mai ramana decat unul si tu esti cel care decide. Pentru ca publicul sa poata trimite un numar cat mai mare de SMS-uri cu suprataxa, spectacolul trebuie sa fie complet, iar creierul reptilian solicitat din plin. S-a demonstrat, intr-adevar, ca asa-numitul creier reptilian, prin asa-zisul sistem arhaic al lui Lamy, ii impune oricarui individ care asista la o lupta sa-si aleaga un favorit. Dupa neurobiologi, acest reflex isi are originile in timpurile preistorice, cand nu puteai supravietui decat daca stiai sa-i reperezi pe cei puternici si pe cei slabi.
17. Marcajul
Pentru ca a trebuit sa execute un dans de Kamel Ouali, care, la acest nivel al competitiei, presupune sa te afli suspendat deasupra vidului, acoperit cu vopsea, stropit cu apa rece ca gheata, ori sa sari in mare viteza de pe un scaun de rachita pe un alt scaun de rachita interpretand un cantec de mare succes, candidatul iese din scena cu o grava laringita si cu o glezna luxata.
18. Victoria
Datorita voturilor publicului, candidatul pleaca victorios, in timp ce TF 1 si Endemol incaseaza mai multe milioane de euro din vanzarea spatiilor publicitare si a SMS-urilor cu suprataxa.
D. A doua secventa
19. Repararea faptei rele
Candidatul, linistit ca a obtinut multe voturi, isi spune ca s-a dovedit muncitor, riguros, precis si ca a dat tot ce putea sa dea. De vreme ce publicul este cel care decide, el, care viseaza la succes si asteapta gloria, poate deveni un star.
20. Intoarcerea eroului
Candidatul preferat de public continua sa-si scoata din sarite concurentii ramasi in joc. Acestia nu-i mai adreseaza nici un cuvant la castel si, eventual, il sacaie si pe Raphaelle Ricci, care se intreaba si acum in ce consta universul sau artistic.
21. Urmarirea
Pe ultima linie dreapta, candidatul este hartuit fie de un profesor, care nu-l poate suferi, fie de ultimul sau concurent. Si uneori de toata lumea, in functie de an.
22. Ajutorul
Deghizata in Guillaume Dustan, Magalie se duce dupa sponsorizare, spre a interpreta Dancing Queen.
24. Impostura
In timpul ultimei saptamani, ultimul concurent care ramane sa se confrunte cu candidatul se dovedeste teribil de ipocrit, intr-un mod de neinchipuit.
25. Indatorire dificila
In finala, candidatul trebuie sa execute o serie de dansuri, in urma carora ar merita sa fie denuntat Kamel Ouali la Amnesty International. In acelasi timp, el interpreteaza cantece care figureaza in catalogul Universal. E o proba oribil de grea.
26. Indeplinirea sarcinii
Candidatul executa cu succes cele trei salturi in fata, pe o reluare din Celine Dion.
27. Recunoasterea eroului
Publicul prezent este in culmea bucuriei si aplauda din rasputeri. Profesorii, printre care si Raphaelle Ricci, care s-a consolat in cele din urma, saluta prestatia candidatului, in timp ce Nikos Aliagas repeta intruna "E formidabil", crezandu-se Fred Astaire.
28. Descoperirea
Candidatul care pierde isi mascheaza cu greu dezamagirea, trasaturile i se crispeaza daca-i un baiat, chipul i se ineaca sub dejectii nazale si lacrimale daca-i o fata. In ambele cazuri, cel inlaturat are aerul unui ghinionist inacrit si toata lumea e de parere ca e bine ca s-a intamplat asa, pentru ca individul e urat.
29. Transformarea eroului
Datorita artei machieuzelor, a stilistilor, si magiei fotografice, candidatul devine de nerecunoscut, sublim de nerecunoscut, cand apare in emisiunea din Tele 7 jours.
30. Pedeapsa
Candidatului care a pierdut ii trebuie doi ani ca sa poata scoate un disc, pe care nu-l cumpara decat familia lui. Daca este belgian, e insfacat de justitie. Daca este Emma Daumas, se lasa posedata de spiritul lui Avril Lavigne.
31. Eroul urca pe tron
Candidatul este declarat in mod oficial star, se bucura de succes si de glorie, cel putin pentru catva timp.
Din volumul in curs de aparitie la Editura ART. Traducere din limba franceza de Mioara Izverna
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
