Limpezirea procesului creator, calatoria dinspre nelamurit spre poietica, spre cautarea acelei expresii proprii fiecarui artist este un drum lung si nesigur. Nu fiindca ar fi plin de primejdii - absenta meditatiei asupra implinirii estetice a operei proprii este una dintre ele -, ci pentru ca poate sa nu duca, pana la urma, spre orizontul promis.
Deocamdata, tanara pictorita Arina Gheorghita se afla pe drum. Din ceea ce expune la Galeria Apollo de la Teatrul National apare ca avand o reala inzestrare, reflectie profesionala si vointa artistica pentru a lua in piept aventura picturii. In grafica pentru copii, unde ne-am dori insa un mai bun raport spatiu-figura, in favoarea unei compozitii care sa lase lucrurile sa respire - Arina Gheorghita creeaza reflectari simpatice ale oamenilor, fiintelor si obiectelor, pliindu-se pe sensibilitatea jucausa a copilului, reusind sa fie accentuat contemporana fara vreun raport cu lumea colturoasa si agresiva a desenului animat de gen Pokemon.
Temele sale picturale sunt inegale, alaturand lucrari probabil mai vechi, cu imagini care se apropie de statutul unor valoroase studii cromatice si de lumina, in naturile statice cu fragmente de peisaj si flori - si cu imagini care, lucru destul de rar, exprima cu forta un volum, o plasticitate a cuplului.
Ne putem evoca, prin contrast, bizara reprezentare a Sarutului lui Klimt, unde barbatul apare plat, efeminat, un pretext. Pictorita reuseste o excelenta reflectare, cu mijloacele picturii, a temei cuplului, in aceasta buna alegere a duetului unui nud feminin, senzual cu corpul barbatesc, a carui plasticitate, redata cu reala tehnica, razbate prin volumetria expresiva a hainelor, a palariei-simbol. Aici barbatul este elementul misterios, aproape fascinant, "cu negre plete", care determina privitorul sa doreasca sa revada, sa reviziteze aceste tablouri.
O briza de tinerete si stil umoristic, accentuat contemporana, este expozitia de la Carturesti intitulata Ai mei, portrete de Anca Smarandache, absolventa a UNARTE Bucuresti.
Amintind putin de stilul revistei Mad, aceasta suita de chipuri vesele, realizate cu mare tehnica, usor de tot si doar uneori caricate, are marele merit al naturaletii.
Chiar daca unele dintre portrete, toate de aceleasi dimensiuni - ale altor tineri, chipuri de prieteni - vor fi fost pana la urma facute cu ajutorul fotografiei - ele nu au nimic din acea tehnica chinuita a imitatiei incremenite.
Modelate minunat, intr-o cromatica complexa si o tehnica sofisticata, alerta si cu tusa libera, de mare spontaneitate, aceste portrete ale junilor artisti poarta un mesaj stenic si afirmativ. Poate prea ancorata in imediat am spune ca este acea imagine de fata colorata in verde, descinsa din Shreck, si ne-am mai dori, candva, putin mai multa substanta in portret, pentru ca aceste promisiuni, aduse de briza gratioasa si inspirata, sa traiasca mai mult.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
