Indoctrinate zeci de ani in ideea ca a fi la moda va sa zica un pacat de moarte, mentalitate mic-burgheza, semn fatal de frivolitate, prostitutie, goliciune sufletesca, dar si semnul vanitatii de clasa, apanaj al exploatatorilor etc., generatii intregi au fost private de tot ceea ce tine de filosofia vestimentatiei.
Urand individul, exceptia, culoarea vie, parfumul personal si valoarea estetica a utilitatii, comunismul cultiva sterilitatea, uniformul, duhoarea si cenusiul masificarii. Ideea de podoaba, de cochetarie, autorespect si accesoriu vestimentar devine pacat, evaziune condamnabila, indemn la anarhie. In mizeria generala, igiena personala e privita ca o crima, fidelitatea fata de codul bunelor maniere te poate duce la ghilotina.
Numai ca de felul ei istoria ne relativizeaza orice convingere absoluta, ne contrazice sistematic prejudecatile si ne arata ca tot ce e presupus ca apanaj exclusiv al prezentului e bine prins in imemorial, in lungile radacini pivotante ale mentalitatilor. Ce-au a face, o sa intrebati, conceptiile despre moda si lux cu lumea romaneasca de acum aproape doua veacuri?
Ei bine, poate ca pentru specialisti nu este lucru de mirare, dar pentru noi, profanii, pitoreasca incursiune a lui Adrian-Silvan Ionescu in moda romaneasca* ne aduce, pe langa o profunzime de informatii socio-picante, cateva surprinzatoare elemente de istoria mentalitatilor. Aflam astfel nu doar ce revolutie a insemnat taierea barbii la boierul nostru, trecerea de la cioc si mustacioara catre obrazul gol, ci si ca, in 1794, Alexandru Moruzi interzicea lipscanilor sa mai aduca stofe scumpe, basmale de pret etc., iar in 1796 stopeaza cumpararea de carete si butci de la Viena. "Luxul exorbitant arborat de boierime concura adesea eleganta familiei domnitoare, ceea ce era cu totul inacceptabil".
In februarie 1815, Divanul ii solicita lui Ioan Voda Caragea o lege de stavilire a luxului: "Privind zilnic la risipa averilor familiale si a caselor de boieri produsa de luxul nefolositor si de cheltuieli fara judecata si prevazand cu durere intinderea catastrofei, am fost miscati. (...) Inaltimea voastra va opri aceste dezordini, necuviinte si prejuditii, aducand decenta, modestia si cumpatarea, virtuti intr-adevar mantuitoare pentru binele public si pentru averile supusilor vostri. Sa infranati luxul imbracamintelor si numeroaselor echipaje pentru a se putea impiedica delapidarea averii fiecaruia, a aduce pe toti la buna cuviinta...".
Semn de infantilism social si ludic iresponsabil, risipa orbitoare, hedonismul sans rivages si cultul fanatic al prezentului risca sa devina, din capriciu, lege de casta. Risca de deturneze energii si averi, sa malformeze generatii, sa rastoarne ierahia sociala si sa sminteasca doua dintre valorile strategice ale organismului social: buna randuiala in continuitate si forta de-a investi, economisind azi pentru proiectul de maine. Formate pripit, in salturi bruste si enorme, elitele noastre s-au lasat (era inevitabil) adeseori imbatate de iuteala si amploarea reusitei, aruncandu-se nebuneste in valtoarea progresului si gaspiajului. "Exasperat de puternica si alarmanta intruziune a hainelor nemtesti in tara Romaneasca, Grigore Voda Ghica IV da o ordonanta pe 27 iulie 1823 prin care toti cei ce le purtau erau somati sa renunte la ele in termen de trei zilei...". (p. 98)
Dusa inclusiv pe terenul vestimentatiei ori al vocabularului, eterna lupta a sincronizantilor cosmopoliti cu autohtonismul izolationist capata accente patetice, dramatice sau ridicole. Trecerea de la islic, anteriu, giubea, salvari, fermenea si narghilea la frac, gambeta, redingota, joben, manson, ghetre, plastron si tigareta, de la blana de samur la "hainele (nemtesti) ale egalitatii" occidentale, de la taifasul pe sofale cu ciubuc, dulceata si filigean, la flirtajul ecvestru si pocherasul de salon, pe scurt: de la luxurianta voluptatii orientale la eficienta sobra apuseana, s-a facut cu japca si cu furie, cu alergie la oprelisti si sete de extreme razbunatoare, asa cum "sta bine" oricarei "reforme structurale".
Si stiti care-i culmea? Culmea e ca "un factor decisiv pentru generalizarea hainelor nemtesti l-a avut infiintarea, in 1830, a militiilor pamantene (...) dupa ocupatiune primul lucru al rusilor a fost infiintarea unei armate romanesti cu uniforma europeana, asemanatoare celei rusesti". Occidentalizare via Kremlin...!
sa mai spunem cat de actuala este aceasta lupta, cat de familiar suna accentele ironiei conservatoare a lui Alecu Russo si ale Chiritelor lui Alecsandri in epoca mertanelor si gipanelor, a viloaielor cu turle, piscinelor cu jacuzzi, costumelor Armani si vacantelor la Ibiza, a manelelor si metalistilor, in paralel cu noua voga a lui Zavaidoc si Cristian Vasile...?!? Nu-ti ramane decat sa exclami, cu speranta junelui Rica Venturiano: "O, geniu bun al venitorelui Romaniei...!".
*) Adrian-Silvan Ionescu, Moda romaneasca 1790-1850. Intre Stambul si Paris, Editura Maiko, 153 pag.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
