Cand eram scolar, invatatorii si profesorii m-au invatat sa fiu mandru de tara in care ma nascusem. Lectiile de istorie, de geografie sau de literatura erau in asa fel gandite, incat sa-mi inoculeze sentimentul ca sunt cel mai norocos om din lume, prin apartenenta la neamul lui Decebal si Stefan cel Mare.
Ajunsesem pana acolo incat credeam ca romanii sunt cei mai viteji, harnici si cinstiti locuitori ai Planetei. Pe romani ii batuseram prin siretlicuri doar de daci stiute, pe turci ii casapiseram prin mlastinile si vaile ascunse ale patriei, pe lesi nu mai vorbesc, iar pe nemti asijderea. Primirea cravatei rosii de pionier, ca rasplata pentru rezultatele deosebite la invatatura si purtare, a reprezentat certitudinea emotionanta a descendentei mele legendare. Ce privilegiu, ce incantare pentru puiul de leu daco-roman! Mai tarziu, aveam sa aflu ca "Stima noastra si mandria, Ceausescu-Romania!", si iarasi ma umflasem in pene ca bravul nostru carmaci era ombilicul Pamantului, omul in absenta caruia China si URSS ar fi pierit intr-un razboi inutil, sau ca SUA si URSS ar fi deschis cutia nucleara a Pandorei. De cate ori il vedeam pe "fiul cel mai iubit al poporului" plimbat cu onoruri regesti prin falnicele cancelarii euro-atlantice, eram sigur ca apartin natiei alese de bunul Dumnezeu, in clipa Sa de gratie suprema. Si ce, nu Vuia si Coanda inventasera zborul mecanic, nu Eminescu era marele poet universal, nu Mihai Viteazul reusise sa ne adune pe toti muntenii, moldovenii si ardelenii la un loc, sub nasul arogant al celor doua Imperii - Otoman si Habsburgic - atotputernice?
Cu trecerea anilor, cu osebire a vremilor, sistemul meu axiologic s-a prabusit zgomotos si iremediabil, caci Decebal nu fusese decat un sinucigas din lasitate, iar Stefan cel Mare un fustangiu notoriu (pana si denumirea deocheata a asezarii moldave Cepelnita aminteste de o astfel de aventura, intrucat, spun cronicile, dupa multele sale batalii, domnitorul mergea in satul respectiv "sa-i mai dea un cep lu'Nita"), viclenia sa insemnand, de fapt, teama de a da piept, in lupta dreapta, cu dusmanul, iar Vlad Tepes,ersonaj de filme rasuflate si de proiecte turistice "agathono-dracesti"), care, daca ar fi trait contemporaneitatea natoista, impartasea, ati ghicit, soarta lui Bin Laden ori a "criminalilor" azvarliti in beciurile Tribunalului Penal International de la Haga. Cel putin asa rezulta din manualele de istorie alternativa. Despre Ceausescu s-au rostit atatea grozavii si nerozii, incat Jack Spintecatorul pare un inger, iar Maresalul Antonescu a devenit recent subiectul unei ordonante de urgenta, ceea ce ma face pasibil de sanctiune contraventionala pomenindu-i aici numele. Si asta in timp ce adevaratii tradatori, in majoritate stabiliti peste Ocean, sunt reabilitati in urma chichitelor dospite in recursurile in anulare, promovate de Puterile post-decembriste. Si uite asa, mandria mea nationala s-a dus dracului in ultimul deceniu, cand, fara sa fiu intrebat, m-am trezit semenul atator indivizi patibulari, de care nu aveam habar, ingrozitor de numerosi si de josnici, semn ca "Rautatea tine indeosebi carma in lume si glasul nebunilor se aude mai tare", dupa cum marturiseste Arthur Schopenhauer.
Dar ce facem cu mandria noastra nationala, intr-o perioada in care tinerii valorosi pleaca oriunde, cat mai departe de Romania, iar "talharii vestiti si hotii celebri" infricoseaza, prin faptele lor abominabile, Mapamondul? Iata, mai nou, nici imnul national "Desteapta-te romane!" nu mai corespunde exigentelor internationale in materie! Cui ii mai arde sa fie mandru de tara lui, transformata, prin servitute voluntara, intr-un tinut al experimentelor felurite si dureroase? Dar nu suntem singuri in aceasta jenanta situatie, asa incat il citez iarasi pe Schopenhauer, care scrie ca "Mandria cea mai usoara este mandria nationala. Cel ce o are arata prin aceasta lipsa de insusiri individuale, de care ar putea sa fie mandru; caci altfel nu si-ar pune fudulia intr-o insusire ce o impartaseste cu atatea milioane". Or, aceasta mandrie presupune, in primul rand, un caracter national puternic si bun
Odata, nu prea demult, eram mandru ca....
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
