Muzeul Satului din Bucuresti a implinit, pe 17 mai, 70 de ani de existenta, prilej cu care, in spatiul hotarnicit de Parcul Herastrau si Soseauna Kiseleff, au fost organizate numeroase manifestari aniversare. MSB este in prezent membru al Asociatiei Muzeelor in Aer Liber din Europa si e considerat de multi cel mai frumos asemenea muzeu de pe continent. La ceas aniversar, un interviu despre proiecte si perspective cu directoarea muzeului, conf.dr. Paula Popoiu.
- Ce inseamna 70 de ani de existenta pentru Muzeul Satului din Capitala?
- As zice ca pentru intreaga tara inseamna foarte mult. Extrapolez putin, pentru ca, dupa parerea mea, este cel mai important muzeu de acest tip din tara. Desi nu este cel mai vechi, asa cum se spune - cel mai vechi este cel de la Cluj - si nici cel mai mare ca suprafata - cel mai mare este cel de la Sibiu -, consider ca e cel mai important, pentru ca reprezinta, in primul rand, rodul muncii celor mai mari sociologi romani, incepand cu Dimitrie Gusti, care in 1936 era recunoscut deja in Europa. Apoi, sigur ca trebuie sa-l amintim pe Henri Stahl. De altfel, cu ocazia saptamanii aniversare, am decernat niste plachete, o parte dintre ele in memoriam, acestor oameni care, de fapt, au creat acest muzeu. Muzeul Satului este materializarea unui vis, pentru ca nu e foarte usor sa poti aduna in jurul tau echipele pe care le-a strans in jurul lui Gusti - acest om charismatic -, oameni destul de diversi, de la studenti, pana la medici si etnomuzicologi, iar faptul ca muzeul a fost facut in doua luni este o alta dovada de capacitate organizatorica. Sigur ca institutia a trecut prin niste avataruri, ca a avut si bucurii, dar si necazuri, inaltari, dar si caderi. De exemplu, o parte a lui a fost daramata in 1937, cand s-a construit Palatul Elisabeta, disparand astfel din corpul sau zona "Basarabia". Apoi, aici au locuit o vreme refugiatii, dupa ce au fost ocupate, de catre rusi, Basarabia si tinutul Hertei...
- Ce s-a intamplat ulterior cu zona "Basarabia"?
- Monumentele acelea originare din Basarabia au disparut atunci, in ''37. Ideea a fost reluata dupa 1990. Lucrand la Ministerul Culturii, am participat personal la o astfel de misiune de antamare a unor oficialitati care sa ne permita sa transferam monumente la Bucuresti - din pacate, atunci nu s-a putut face nimic si cred ca, an dupa an, a devenit din ce in ce mai greu. Deocamdata, Basarabia este reprezentata doar in colectiile de patrimoniu mobil.
- Revenind la cei 70 de ani pe care i-a implinit muzeul, care este statutul lui astazi?
- In peisajul muzeografiei romanesti, este un model de muzeu: a inceput ca muzeu sociologic, iar din 1948, cand la conducerea lui a fost numit Gheorghe Focsa, a devenit muzeu etnografic. In prezent, incercam sa facem un muzeu de antropologie, un muzeu viu, un muzeu care traieste si este din ce in ce mai deschis publicului. Acesta este, de fapt, unul dintre scopurile noastre, anume sa-l deschidem cat putem de mult si sa atragem un numar din ce in ce mai mare de vizitatori.
- Muzeul Satului este unul dintre cele mai vizitate din Capitala.
- Chiar cel mai vizitat. Cifrele vorbesc de la sine. Anul trecut am avut 340.000 de vizitatori, comparativ cu Muzeul Taranului Roman care, in acelasi an, a avut 40.000 de vizitatori. Practic, de cativa ani buni, MSB este clasat al treilea muzeu din tara, dupa Peles si Bran.
- Exista la nivel european muzee similare?
- Desigur, muzee in aer liber, cum se numesc in Europa, sau ecomuzee, cum se numesc in Franta, Belgia si toata aria anglo-saxona. Specificitatea in ceea ce ne priveste consta, insa, in faptul ca noi avem numai monumente originale. Europenii s-au trezit prea tarziu sa-si faca asemenea muzee, cand totul se urbanizase si urmele vietii rurale erau destul de slabe. De aceea, ei au foarte multe copii dupa monumente originale. Exista, de pilda, un muzeu foarte frumos in partea flamanda a Belgiei, de fapt un domeniu regal transformat in muzeu in aer liber, unde au fost aduse case, inclusiv locuinte de targoveti. Noi, insa, ne pastram inca foarte aproape de ceea ce se numeste satul adevarat si inca putem reconstitui, in actiunile pe care le facem, modul de viata autentic al taranului roman. De aceea, in contextul globalizarii, cred ca noi suntem cei care putem sa ne demonstram identitatea culturala. Daca vom fi destepti, vom reusi sa nu ne mai temem ca suntem popor de tarani - eu mi-as dori sa fim perceputi ca un popor de tarani, asa cum erau ei odinioara, pentru ca astazi nu suntem decat niste bieti hibrizi. Daca nu ne e teama sa fim perceputi ca popor de tarani si ne vom afirma prin valorile pe care efectiv le avem, atunci s-ar putea sa ne fie bine, chiar si in contextul globalizarii si al integrarii in UE. Eu cred sincer ca, in momentul acesta, intelectualul autentic iubeste Muzeul Satului si orice alt muzeu de acest tip de la noi din tara.
- In afara programului aniversar, care s-a dovedit a fi un succes, ce alte proiecte asteapta sa fie materializate?
- Anul acesta avem un program foarte incarcat. Ma refer la segmentul de activitate din spatele usilor deschise, la viata stiintifica. Or, aici incadram cercetarea, restaurarea, conservarea de monumente si obiecte din colectii si, nu in ultimul rand, publicatiile noastre stiintifice.In acest sens, proiecte avem foarte multe. Se stie ca, dupa 1990, muzeul si-a adaugat un segment caruia ii spunem "Sectorul nou" - pana la Arcul de Triumf. Pentru acest sector, noi am intocmit un proiect care are ca scop amenajarea, acolo, a "Ulitei minoritatilor". Pentru aceasta am selectionat, deja, in teren, o casa turceasca, o casa evreiasca, superbul monument care este casa germana de la Daia... Tot in acel segment vom aduce un han care va si functiona. Il vom amplasa astfel incat sa fie separat de circuitul muzeului si va functiona cu mancaruri traditionale, asa cum exista peste tot in Europa. In acelasi sector, am mai amenajat un loc de joaca pentru copii, cu jocuri traditionale, evident. Apoi, inca de anul trecut, am inceput sa amenajam malul lacului, partea dinspre Herastrau, unde avem instalatii de tehnica populara - mori de apa, piue, valtori - acestea nemaifiind restaurate de mai bine de 20 de ani. Pentru ca anul trecut a plouat foarte mult, exista pericolul ca toate aceste obiecte sa se scufunde cu mal cu tot. Dincolo de acest al doilea mare proiect, avem proiecte de restaurare de monumente obisnuite - biserica Rapciuni, bordeiul Draghiceni, casa de la Dragus s.a.
- Ce perspective are muzeul din punctul dvs. de vedere?
- Perspectivele sunt promitatoare, cu conditia sa avem un cadru legislativ care sa ne permita o mai mare libertate in cheltuirea finantelor (cu conditia sa avem si banii necesari ca sa ne dezvoltam). Sigur ca, dintr-un anumit punct de vedere, suntem un muzeu avantajat, pentru ca ne aflam in calea tuturor celor care viziteaza Bucurestiul, scoatem bani, insa nu chiar atat cat am avea nevoie.
- In incheiere - foarte pe scurt -, in ce consta planul dvs. managerial?
- Directiile principale sunt: dezvoltarea muzeului, atragerea publicului - foarte important, a generatiei tinere - si, nu in ultimul rand, cresterea calitatii angajatilor. Sigur ca in acest punct ar mai fi de lucrat, dar nicaieri in lume nu exista numai specialisti de marca intr-o institutie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
