În seria de autor Henry Miller de la Editura Polirom au apărut până acum "Sexus", "Plexus", "Nexus", "Primăvara neagră", "Zile liniştite la Clichy", "Coşmarul climatizat", "Tropicul Cancerului", "Tropicul Capricornului". Ultima, din serie, deocamdată, este "Lumea sexului". Un eseu care, poate, n-ar merita o abordare specială dacă n-ar explica gândirea lui Henry Miller. Multă lume s-a întrebat şi încă se mai întreabă de ce a recurs el atât de mult la sex în mare parte dintre cărţile sale. Eseul acesta poate, într-o oarecare măsură, să constituie o explicaţie.
Mai înainte simt nevoia să fac un rapel la memorie şi un fel de confesiune. M-am întâlnit cu scrisul lui Henry Miller îndată ce am început să ucenicesc la revista de politică externă "Lumea", la începutul anilor 70. Unul dintre membrii redacţiei a adus de la Paris, abia publicată într-o ediţie superbă, la Denoël, mi se pare, "Trilogia în roz" (Sexus, Plexus, Nexus), nişte volume uriaşe, cu coperţi de un galben agresiv. Le-am devorat cu toţii, multora nu le-au plăcut, unii chiar le-au socotit uşor porno. Sigur, în ce mă priveşte, am făcut o pasiune pentru acest autor, în anii care au urmat am încercat să fac rost de cât mai multe dintre cărţile sale, ajunsesem să am la un moment dat un raft întreg în biblioteca înălţată pe un unul dintre pereţii garsonierei din Şcoala Floreasca în care am trăit mai bine de douăzeci şi cinci de ani. Reciteam des volume sau fragmente din ele - nu numai pe cele impricinate - , mă chinuiam chiar să-l înţeleg şi în engleză, îl împrumutam rar, de teamă că volumele se vor pierde cine ştie pe unde (unul chiar s-a pierdut!), şi nu o dată recunosc că ademeneam domnişoare să le citesc anumite pasaje din autorul care le stârnea curiozitatea (şi despre care, fireşte, le vorbisem de la prima întâlnire!). Aflasem cam tot ce se putea afla despre Miller, începând cu faptul că era capricorn ca mine. M-am gândit să-i scriu o scrisoare de admiraţie. Am trimis una scurtă, la adresa lui din Big Sur, pe coasta californiană a Pacificului, unde se stabilise definitiv. N-am primit răspuns, sigur nici n-a ajuns la el. I-am scris atunci o scrisoare amplă, pe câteva pagini, în care îi mărturiseam admiraţia şi făceam nişte consideraţii pe marginea a ceea ce înţelesesem eu din opera lui. Nu mai ţin minte dacă am scris în engleza mea precară sau în franceză, dar sigur n-am trimis epistola, erau vremuri în care pentru asemenea corespondenţă primeai o vizită a unor băieţi "cu ochi albaştri", am fost, fără dubiu, un laş, asemenea celor mai mulţi. Scrisoarea e probabil îngălbenită şi presată printre cine ştie câte hârtii inutile pe care încă le mai păstrez din acele vremuri.
Spre deosebire de mulţi alţii, eu l-am acceptat pe Miller de la început.
Nu mai ţin minte ce-i scriam şi nici înşiruirea de argumente. Dar sigur spuneam ce percepusem eu. Anume că prin sex Miller încearcă să se elibereze, să se limpezească pe el însuşi, dovadă că, în faimoasa trilogie, primul volum e doldora de scene de sex, al doilea de-abia are câteva sugerate, iar ultimul e numai raţiune şi argument - de-a lungul celor câtorva sute de pagini autorul a ajuns de la viscere la creier. Mai credeam că Miller e autorul unei unice cărţi pe care o tot rescrie, indiferent care sunt subiectul şi punctul de plecare. Şi că toată literatura lui e autobiografie în care, de fapt, îşi retrăieşte viaţa. Părerile acelea mi le menţin şi azi, am încercat în zadar anii trecuţi să-l conving pe Dan C. Mihăilescu, căruia Miller nu-i spune nimic.
Iar acum dau peste acest eseu din 1940, reluat şi completat în 1957*) şi sunt uimit. Câteva idei:
"Generos garnisită cu sex cum a fost această carte (e vorba de "Tropicul capricornului" - n.n.), preocuparea autorului n-a fost sexul sau religia, ci problema autoemancipării." "Interludiul numit «Ţara Futaiului» este pentru mine un reper al cotei maxime în ce priveşte fuziunea simbolului, mitului şi metaforei." "Cât de important este rolul pe care îl joacă sexul în viaţa cuiva pare un lucru relativ lipsit de importanţă.(...) Nici abstinenţa, nici deşănţarea nu explică nimic." "Sexul, ca orice altceva, este în mare măsură mister. Asta încerc să spun. Nu am pretenţia că sunt un mare explorator pe acest tărâm. Aventurile mele nu sunt nimic în comparaţie cu ale Don Juanului obişnuit. Pentru un om al marilor oraşe, cred că isprăvile mele sunt modeste şi cu totul normale. Ca artist, aventurile mele nu par deloc singulare sau deosebite." "Indiferent cât de tare m-aş fi ataşat de o «p…», eu am fost întotdeauna mai interesat de persoana căreia îi aparţinea" etc. etc.
Dacă nu credem ce susţine un autor, atunci degeaba îl mai citim! Fiecare dintre afirmaţiile de mai sus, ca şi altele, sunt urmate de detalieri, de exemplificări, de rememorări, "evenimente şi întâlniri care se petrecuseră cu multă vreme în urmă îmi invadau conştiinţa cu o asemenea forţă, asemenea vivacitate, încât era aproape insuportabil. Tot ce mi se întâmplase căpăta semnificaţie." De aceea, spune Miller, cărţile lui sunt autobiografice, el scrie mereu "cu un picior în trecut", revine mereu asupra subiectelor, conştient că "ceea ce se petrece în viaţa unui om este pe vecie insondabil. Niciun om nu poate spune întreaga poveste." Miller are mereu în minte "o singură carte pe care voisem s-o scriu întotdeauna."
Pe de altă parte, susţine Miller, "cum să te bucuri de viaţa sexuală dacă ai o atitudine distorsionată şi nesănătoasă faţă de alte aspecte ale vieţii?" Mai mult - "un simplu eveniment sexual poate avea o importanţă majoră", "focul rece al sexului arde în noi ca soarele, nu se stinge niciodată de tot."
Şi, în sfârşit, "drama sexuală este doar un aspect al dramei mai măreţe ce are loc perpetuu în sufletul omenesc. Cu cât individiul este mai integrat, mai omogenizat, cu atât problema sexului se situează într-o perspectivă mai adecvată."
Încet, încet, ajungi să citezi întregul eseu, dacă vrei să vorbeşti despre el. O cărtice care nu cade o clipă în derizoriu, care sugerează admirabil o vastă cultură, exact cum se întâmplă în mai toate cărţile lui Henry Miller, şi care îl face pe cititor să înţeleagă mai bine structura unor scrieri controversate. Doar să doreşti să crezi ce spune.
*) Henry Miller - Lumea sexului, Editura Polirom, traducere din limba engleză de Alexandru Vlad.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
