De aceea, cred ca miza esentiala a noii poezii e sa ne arate ca lumea poate fi fascinanta sau, dimpotriva, inspaimantatoare, fara ca pentru aceasta sa recurga la simplul decupaj "realist" ori la hocus-pocus-urile supranaturale. Vi se pare putin? Mie, dimpotriva, mi se pare esentialul. Pe care nu il trece cu vederea niciunul dintre cei mai buni poeti ai ultimei generatii, intr-o lista care se intinde de la Dan Sociu si Claudiu Komartin la Ruxandra Novac si Stefan Manasia.
Si in care are toate sansele sa intre in viitorul apropiat si Vlad Moldovan, proaspat debutat cu volumul Blank*. De altfel, tanarul poet pare sa fie pe deplin constient de paradoxul in care a nimerit, iar in acest sens titlul cartii ar trebui citit - cel putin pe jumatate - in cheie antifrastica. Dovada atat motto-ul volumului, care se asaza astfel sub tutela "supremei fictiuni" a lui Wallace Stevens, cat mai ales primul poem al cartii, intitulat, intr-o maniera semi-ironica, Nimic de vazut: "Nu-i nimic de vazut/ afara poate se aglomereaza/ cineva uita poarta neincuiata./ si acolo sanii ei cand isi ia tricoul de noapte/ dupa perdea in lumina portocalie./ Nimic de vazut, sub masina sta pregatita pisica./ La trei strazi intr-o taverna inghetata noi/ ne ametim cu sticlele in jur cu scrumiera pe vine./ Atentia vine din plictis care vine din melodia asta prea lunga/ care vine dintr-o palinca ratata care vine din bucuria/ revederii chiar acum cand ne asezam si comandam o bere./.../ Nu-i nimic de vazut afara e extaz e de bine/ si ne matura in transe". Ca nu-i "nimic de vazut" in acest poem, asta nu va sa zica in niciun caz ca textul a capotat pe taramul insignificantului; din contra, Vlad Moldovan se ambitioneaza sa ne spuna aici - ca si intr-un alt text, ce poarta un titlu la fel de elocvent - Totul despre viata.
Numai ca aceasta lume refuza sa se aseze intr-o schema conceptuala sau macar intr-un corset alegoric. Tocmai de aceea poetul insusi cauta sa se fereasca - ce-i drept, printr-o imagine prea fortata - de excesul de tropi ori de organizarea geometrica: "Dar uite ca vine Natura/ si isi descarca revolverul in pieptul meu,/ ma nimereste la glezne/ si cad ca un sac plin de Haribo:/ "Te dai pe comparatii nenorocitule!"/ si se face nevazuta." (Romantik). In definitiv, nici nu-i nevoie de comparatii, de vreme ce nici lumea nu se preda atat de usor hazardului. Caci, nefiind geometrie, lumea nu-i nici fizica pura, reprezentarea ei cea mai potrivita fiind aceea a "randomizarii" melodice din Easy note: "De cand cu melodia - lumea se repeta/ ma gandesc ca din foc poate veni doar foc/ asa: ran-do-mize/ Pe la trei ne oprim intr-o statie/ si totul balteste/ se asaza fulgi/ random - o cazarma si copaci/ o baraca/ drumuri in bezna - random".
De altfel, imaginea de mai sus devine pentru Vlad Moldovan un veritabil principiu de constructie a textului (si, nu mai putin, a lumii): pe un spatiu alb sunt juxtapuse - aparent aleatoriu - diverse cuvinte si lucruri. In aceste conditii, rolul cititorului e sa execute un "Fill in the blanks", pe care autorul i-l sugereaza cu o precizie ireprosabila prin elipsele plasate strategic in poemele ce imprumuta titlul volumului: "E aceasta lume/ si ea trebuie inteleasa:/ pe jos au zburat pietricele si/ au umplut colturile strazilor.// fiecare a avut si pierde acum/ din cand in cand iesim in oras/ si natura innebuneste.// Cu trei cuvinte,/ afara e bine/ am pedalat si am ajuns la lac,/ am vrut sa vorbim si/ am uitat". Fireste, secretul poetului e de a pastra proportia justa intre patetism si indiferenta si mai cu seama intre ordine si haos. Cand acest lucru se intampla, Vlad Moldovan da la iveala poeme remarcabile prin combinatia de sugestii, omisiuni si excrescente "naturale": "Credeam ca nu ne mai intalnim/ dupa zidul asta de abur/ credeam ca ma voi/ transforma intr-un pion/ cu fata stalcita si mainile ciot/ Dar noaptea, nici ea, nu si-a urnit pulpa/ dintre noi/ si ne intoarcem, iata, sa lingem/ sarea./ Jivine goale care nu plang,/ animale nesigure pe tobogan./ Ne asezam in camera si nu vorbim/ Nici de data asta nu intelegem/ cum e posibil". (Inca o zi, o noapte, reteaza doua stepe).
In orice caz, piesa de rezistenta a volumului ramane Excursii, unde dubla contemplare (micro- si macrocosmica) a cotidianului, alianta dintre intelectualismul retinut si senzualitatea difuza, dar mai ales mixajul de reverii si revelatii dau masura acestui vizionarism al imanentei: "De fapt n-as putea sa povestesc,/ e de ajuns peticul asta de langa pinii si bradutii din parc,/ nici n-as face altcumva pentru ca/ privirea mea zgarie ca un 0,5 pe terminate.// Am mers cu autobuzul si ma uitam, langa fiecare om/ mai multe modificari/ parca se intersectau cateva voci si aerul urca/ la un metru deasupra capetelor./ Acolo se suprapune lumea/ si ochii lor umeziti de amiaza in fasii ar fi putut vedea/ ca dincolo si dincoace dospeste floarea,/ ca plescaie bogatia lui Dumnezeu.//...// N-as putea sa povestesc pentru ca trec pe glosolalie./ si ganduri ca foite de listerina se topesc unul dupa altul./ In spatele ochilor e aerul unui beci cu pamant/ unde incoltesc in intuneric cartofii din sac./ In dreapta mea soarele scoate polipii smintiti/ In stanga mea marea se inverzeste./ Iar in parc maturatorii strang gramezi/ apoi le lasa sa arda./ Din cand in cand flacara devine albastruie,/ boturi de iasca traverseaza aleile/ si se incurca in copaci;/ fumul sta lipit".
Din pacate insa, intensitatea poeziei scade simtitor spre finalul volumului. S-ar putea ca, in acest caz, exotismul sfidator sau proliferarea protuberantelor organice sa vina pe filiera Manasia. Oricum, ele nu-l prind pe Vlad Moldovan, care lasa in asemenea momente senzatia de verbozitate ori, dimpotriva, de tema rezolvata fara prea mare tragere de inima. Dar, chiar si asa, Blank ramane, deocamdata, debutul in versuri al anului; nu-i lucru de mirare, pentru ca Vlad Moldovan e un poet care stie ce face si, mai ales, stie ce are de facut.
- *) Vlad Moldovan, Blank, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2008, 88 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
