Semnificativ, în chiar prima săptămână a postului Paştelui, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol i-a convocat pe păstorii aflaţi în funtea Bisericilor Ortodoxe la o nouă întâlnire care să pregătească sinodul pan-ortodox.
Autismul presei laice româneşti înclinată mai ales spre scandaluri şi anecdote atunci când este vorba despre religie a ignorat aproape în totalitate acest eveniment important. Ce se întâmplă aşadar la Constantinopol (Istanbul) în aceste zile, mai exact între 5 şi 9 martie? Patriarhul Ecumenic Bartolomeu (foto) se va reîntâlni cu patriarhii şi primaţii celorlalte Biserici Ortodoxe. Este încă una dintre întâlnirile de preparare în vederea sinodului pan-ortodox – demersuri începute de peste un veac...
„Cele 14 Biserici Autocefale care formează împreună Biserica Ortodoxă cea Una se confruntă de mai bine de un secol cu o serie de probleme, fie în relaţiile între ele, fie în relaţiile lor cu restul lumii creştine, cu alte religii, cu lumea din afară etc. Pentru a răspunde împreună la aceste provocări Bisericile Ortodoxe s-au gândit şi s-au străduit să încerce să răspundă în comun, să găsească o strategie comună, iar pentru a răspunde la aceste lucruri este nevoie de convocarea unui sinod.”, a declarat pentru Trinitas TV Pr. Prof. Viorel Ioniţă de la Facultatea de Teologie din Bucureşti
Cert este că dincolo de limbajul diplomatic al prof. Ioniţă – căci despre diplomaţie ecleziastică vorbim în primul rând în cazul acestui eveniment – există şi neînţelegeri inter-ortodoxe, altfel pregătirea acestui sinodul pan-ortodox nu ar fi durat mai bine de un veac. Este adevărat, pe de altă parte, că şi ortodocşii au reacţii mai lente, iar secolul XX nu a fost deloc lipsit de încercări – după cum se petrece dealtfel chiar şi în zilele noastre în Siria şi, mai nou, în Ucraina.
Aceste confruntări de ordin politic şi militar generează previzibile disfuncţii la nivel de dialog inter-ortodox. Între altele, ambiţiile imperiale ruseşti îşi arată colţii şi la acest capitol. Politicul şi-a băgat coada adesea în ultimul veac pe teritoriul fostei URSS, în ţările aflate sub teroarea comunistă, în general.
Unitatea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) este un exemplu fericit – dacă ne prefacem a nu vedea ce se petrece în Basarabia. După căderea comunismului bulgarii au suferit rupturi în interiorul Bisericii Ortodoxe – de ordin „clasic”, s-ar putea spune cu zâmbet amar: pe de o parte cei care doreau să meargă în continuare în siajul comuniştilor şi al ruşilor, şi, pe de altă parte, cei care doreau independenţa – rupturi interne vindecate cât de cât abia acum câţiva ani. Pe când în Ucraina o ruptură de aceeaşi natură durează până astăzi. Cine să participe aşadar la un astfel de sinod pan-ortodox ??
Ambiţiile Moscovei de a deveni „cea de a treia Romă”, subminând astfel autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol persistă şi după căderea zidului Berlinului. În Ucraina de pildă, acţiunile imperialiste ruseşti la care Biserica Rusă participă cot la cor cu armata, sunt în plină desfăşurare. O Ucraină independentă de Moscova va atrage în perspectivă şi dorinţa ca Biserica Ortodoxă de acolo să fie în unitate, în primul rând.
Fiind unul dintre puţinii specialişti de la noi care s-au implicat direct în această problematică, Pr. Prof. Viorel Ioniţă a mai comentat câteva dintre cele opt teme de discuţii ale acestui proiectat sinod pan-ortodox: „Întâistătătorii decid şi deleagă unei comisii internaţionale, interortodoxe şi unei conferinţe panortodoxe care să încheie cele opt teme, iar apoi să se formeze comitete, sau mici comisii de specialişti care să mai clarifice unele lucruri. Aceste opt teme se referă unele la relaţii între Bisericile Ortodoxe. Spre exemplu problema autonomiei bisericeşti. Noi avem 14 biserici autocefale, dar există un număr de biserici autonome, cum este Biserica Finlandei de exemplu. Este mult mai complicată situaţia în Republica Moldova, unde sunt două biserici autonome – aceasta este una dintre chestiunile care ar clarifica relaţiile dintre diferitele Biserici. Ar mai fi o problemă cu privire la post, nu se schimbă normele, ci este vorba de interpretarea pe cât se poate comună a tradiţiei noastre dogmatice şi canonice la situaţia de astăzi. În sfârşit, aş dori să subliniez, o serie de teme se referă la raportul Bisericilor Ortodoxe cu celelalte Biserici, inclusiv cu mişcarea ecumenică”.
Este o evidenţă, aşa cum reiese din pasajul sus-citat, că statutul Bisericilor autonome constituie în continuare un măr al discordiei. Şi, date fiind realităţile politice, sunt puţine şanse ca Biserica Rusiei să cedeze din reflexele imperialiste, cazul Basarabiei fiind cel mai clar: o parte dintre românii aflaţi dincolo de Prut au fost ispitiţi şi au ales să se închine în continuare Moscovei şi apoi lui Hristos.
Desigur că problematicile asupra cărora Bisericile Ortodoxe ar trebui să se pună de acord sunt nenumărate şi stringente: de la poziţia comună faţă de mişcarea ecumenică şi relaţia cu Vaticanul, până la chestiunile legate de ecologie, bioetică, apărarea demnităţii umane.
La această sinaxă, în delegaţia BOR, alături de Patriahul Daniel, l-am remarcat pe ÎPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale – ierarh din tânăra generaţie şi una dintre cele mai agreabile şi harismatice personalităţi din Sf. Sinod, fapt care ne dă speranţe în plus.
Deloc întâmplător, spuneam, această întâlnire pregătitoare se petrece la începutul postului – ceea ce ar trebui să-i îndemne pe toţi participanţii la un efort de smerenie, meditaţie şi rugă spre (întru) cele care ne unesc, dincolo de capcanele istoriei care ne tot desparte. Pe data de 9 martie întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor participa împreună la o liturghie în catedrala patriarhală din cartierul Fanar (Constantinopol) – semnificativ, în această zi este Duminica Ortodoxiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
