Editura Fundatiei Pro pregateste pentru tipar un volum de Petre Roman intitulat Intre dezordine si reforma. Note politice din timpul guvernarii 1997-2000. Cum s-au format majoritatea si guvernul, in 1996, cum au aparut tensiunile in sanul coalitiei, ce s-a aflat in spatele remanierilor guvernamentale din 1997 si 1998, cum au reactionat autoritatile la mineriada din 1999, cum a ajuns Petre Roman ministru de Externe din presedinte al Senatului si multe altele, in paginile acestei carti. Notele din timpul guvernarii sunt adnotate cu parerea autorului despre evenimentele acelor vremuri, astazi, in 2006.
A conduce guvernarea catre mai multa eficienta pe liniile de forta ale reformei este o sarcina esentiala (de baza). In acelasi timp insa suntem obligati la mult mai multa disciplina. Nu mai multe legi constituie obiectivul central, ci aplicarea lor corecta, in interesul real al acelora pentru care au fost promovate.
*
Pentru a reduce simtitor suferintele acelora care au fost loviti de schimbarile regimului economic, spre construirea unei economii de piata, trebuie sa utilizam toate posibilitatile de reconstruire a infrastructurii natiunii.
*
Am fost printre cei asupra carora s-a tras si nu stiu cine a tras.
Am trait direct, in strada, in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, momentul in care armata s-a asezat de partea manifestantilor impotriva lui Ceausescu, moment hotarator pentru soarta caderii regimului de dictatura si deschiderea drumului spre democratie.
Chiar si in acel moment, decizia armatei de a despresura piata din fata fostului sediu al CC / PCR si a permite exprimarea nestavilita a sentimentelor populatiei a fost luata pe cale ierarhica, in conformitate cu regulamentele militare.
Armata nu putea si nu poate nicicand sa intervina sau sa nu intervina altfel decat in baza unor ordine clare, date pe filiera ierarhica, in baza legilor si regulamentelor existente. Cata vreme actiunile militare ale Ministerului Apararii Nationale s-au realizat in indeplinirea unor ordine recunoscute de Constitutia, legile si reglementarile in vigoare, ele nu pot fi catalogate drept "criminale" sau "impotriva poporului", caci ele sunt de fapt forma prin care se manifesta existenta unei oranduiri statale. Aceasta oranduire, fie ea socialista, fie ea democratica, exista numai in interiorul unui stat organizat si disciplinat.
Daca anumite actiuni militare, a caror sursa a fost "pericolul la adresa statului", au degenerat in represiuni prin politizarea lor sub instigari de genul "punerea in pericol a cuceririlor revolutionare, ale socialismului", raspunderea revine acelora, militari sau nu, care in zelul lor pentru apararea cu orice pret a regimului comunist, au deturnat si transformat ordine militare in actiuni impotriva vietii omenesti.
Toate actele militare (ordine, rapoarte etc.), aferente perioadei 16-25 decembrie 1989, care au fost legale si pot fi astfel considerate si astazi, cand intelegem mult mai bine diferenta dintre actiunea prin lege si abuzul fata de lege, nu se cer a fi amnistiate.
Orice amnistie elibereaza de raspundere penala sau civila fapte ce sunt altminteri clar recunoscute ca fiind incalcari ale legii.
Nu vad nici un bine in cuprinderea ca faptasi si invinuiti a unor cadre militare ce au considerat ca-si fac datoria si nicidecum ca aparau o cauza politica.
Cei ce au facut abuz in raport cu legile existente, aceia intr-adevar pot face eventual obiectul unei amnistii.
Actiuni desfasurate cu premeditare si sange rece ce au avut ca rezultat masacrarea unor manifestanti impotriva dictaturii si a lui Ceausescu, ar fi pacat sa fie amestecate cu actiunile militare desfasurate in baza unor ordine legale. De ce sa ramana, dupa o astfel de amnistie, impresia de nesters ca "armata a tras si a omorat oameni ce protestau impotriva regimului"? Armata romana a salvat natiunea romana in atatea momente de grava cumpana ale istoriei si ea nu are nevoie sa fie nici acuzata, nici "salvata" pe nedrept. Amnistia este o solutie pentru a alunga dezbinari ce pot fi periculoase pentru societate.
Amnistia nu este o solutie pentru teama de a cauta si spune adevarul. Cred ca in problema participarii armatei la evenimentele din 16-25 decembrie, adevarul nu ne dezbina.
Nu pot incheia fara a-mi pune intrebarea legata de alte, aparent uitate, fapte criminale.
Capitolul crimelor pe care le avem cu totii in memorie pot fi semnalate - atat de - si cateodata suspect de insistent - doar in legatura cu perioada 16-25 decembrie 1989?
Regimul politic de dictatura comunista a cunoscut crime ce au precedat cu putin si probabil chiar determinat Revolutia.
*
Strategia economica clara lipseste.
Daca se refuza aceasta strategie inseamna ca se doreste ca, in neclaritate, sa se faca o privatizare anacronica, redistribuire imorala.
*
Soarta tarii in lumea contemporana este legata direct de soarta reformei si deci de capacitatea de a guverna in directia clara a reformei.
Orice intarziere face ca sacrificiile sa fie facute in zadar. Intre ambitia de a nu schimba un om si nevoia urgenta de a redresa starea reformei, nu poate fi nici o ezitare. Speranta de mai bine, speranta de a intra in Europa prospera si moderna, este grav compromisa de neputinta de a face reforma.
*
Motivatia PD de a iesi la rampa:
- profunda, pe problemele fundamentale ale societatii romanesti legate direct de angajamentul de lunga durata al PD - capitalism modern.
Dezvoltarea clasei de mijloc pentru o improprietarire catre toti cei ce sunt acum potentiali intreprinzatori romani.
Degradarea relatiilor in coalitie, indeosebi privitor la nesocotirea pozitiilor PD.
Am pierdut ocazii ale reformei. Restructurare, aici e nodul gordian!
Iar programul de guvernare a fost adesea ocolit. Incoerenta.
Nu sondajele de azi ne ingrijoreaza, ci cele de maine, care sigur vor sanctiona ceea ce nu am facut, abandonarea acelor lucruri pentru care lumea astepta sa ne batem.
Relansarea "restitutio" la imobile, transformarea intr-un "vast santier de coruptie" cu acte cumparate sau cu intermediari-samsari, urmate de presiuni imorale asupra justitiei care, iata, nu prea le face fata.
Daca se respinge aceasta idee (a motivatiei PD) atunci chiar ca nu mai e nimic de facut.
Ar fi profund nedemocratic sa discutam despre intelegere electorala pentru 2000 pe cand mandatul dat in noiembrie 1996 este pe cale a fi grav si iremediabil compromis prin nerealizarile reformei de pana acum.
*
Traiul de pe o zi pe alta il intelegem la fiecare cand nu are incotro.
Este insa de neconceput la un guvern.
*
Nu iesire din guvern, ci convingerea ca e nevoie de o noua formula de guvernare, stabila si capabila de reforma.
Amenintare alegeri anticipate.
In ce n-au incredere?
Ciorbea: doar interesul personal, ambitia personala.
*
A iesi din Guvern nu e un gest de tarie; e mai degraba similar unei demisii.
Am traversat momentul 1991 si a urmat blocajul pagubitor pentru tara.
Acum, o noua perioada de blocaj caci iesind nu poate sa mearga mai bine Guvernul (fara noi).
Ar fi de neinteles ca tocmai noi sa brutalizam realitatea, sa retezam sansele in care populatia inca mai crede.
Problema este a eficientei guvernarii pentru relansarea economica.
Astfel, refacerea guvernarii poate fi si relansarea unui alt guvern al actualei coalitii.
Solutia trebuie gasita la actuala coalitie.
Ei au venit cu politica faptului implinit; noi am cerut sa fim pe picior de egalitate.
*
Criza politica isi gaseste cel putin momentan solutia; dar criza de eficienta si de competenta a guvernarii inca nu.
*
Nu are nici un rost sa inventam roata economiei de piata.
Ea este, se stie, profitul. El nu poate veni acum de la aceleasi intreprinderi nemodernizate, cu conduceri care asteapta in continuare subventii sau facilitati de la guvern. Profitul poate veni, acumulat, de la multe, foarte multe intreprinderi mici si mijlocii. Exemplu: azi in Italia dezvoltata (din Nord) la fiecare 9 locuitori/1 intreprindere.
Pe de alta parte, nu vom fi competitivi atata vreme cat marile monopoluri/birocratii de stat vor induce in economia noastra preturi de baza inacceptabil de mari, ca energia electrica si termica sau materialele de constructie.
Pentru ca restructurarea sa fie suportabila trebuia facuta rapid.
*
Noi nu ne tinem de scaun, ne tinem de cuvant.
*
La 3 iunie 1997, Victor Ciorbea isi asuma raspunderea pentru un program. Ce s-a ales de el?
Bilantul guvernarii:
Triumfalist, nerealist, neangajat pentru o relansare a reformei.
Cel mai bine (normal) era ca Presedintele sa se adreseze natiunii prin intermediul Parlamentului si nu al televizorului.
*
2 februarie - ministrii PD isi inainteaza oficial demisiile din Guvern. Gestul este insotit de o scrisoare redactata in termeni duri, la adresa premierului, pe care-l acuza de incompetenta: "nerealizari numeroase si grave in drumul reformei in anul 1997", abuzul de O.U. (Ordonante de urgenta - n.r.), functionarea defectuoasa a aparatului guvernamental, aplicarea unui tratatment inegal ministrilor PD in raport cu cei ai PNT-CD, ineficienta remanierii din decembrie.
6 februarie - Victor Ciorbea face cunoscute numele noilor ministri care ii inlocuiesc pe democrati si programul economic pe anul 1998.
Presedintele Partidului Democrat, Petre Roman, a declarat ca obiectivul partidului sau "ramane formarea unui alt guvern, care sa dea incredere in accelerarea procesului de reforma", chiar daca va semna noul protocol al coalitiei, in conditiile in care PD si-a retras ministrii din guvern. (Mediafax, 4 februarie 1998)
*
Petre Roman in 2006:
PD sustinea majoritatea parlamentara, dar ministri PD erau retrasi din Guvern. Despre asta era vorba. Ideea era daca ne intoarcem sa participam la Guvern, asa cum cerea multa lume. Atunci insa eram in afara Guvernului. Desi avusese loc inca o remaniere, noi constatam ca, in noua formula, Guvernul functiona la fel de prost.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
