Lamarat nu putea s-o sufere pe maică-sa, pentru că se dădea cutot felul de parfumuri ciudate care puţeau îngrozitor. Lamarat nuputea s-o sufere nici pe soră-sa, care puţea şi mai rău şi care,încă de când venise pe lume - şi chiar mai dinainte - nu-şi ţineagura o clipă. Rebeca mirosea a un amestec de Chanel No. 5 cu AnaïsAnaïs de la Cacharel în care mai fusese strivită şi-o banană pedeasupra.
Lamarat (care acum îşi aţintise privirea asupra mării care sezărea printre dealuri) habar n-avea cum erau nunţile pe vremuri,când fetele plecau pe furiş de la nuntă şi el le pătrundea cuschimbătorul lui de viteze chiar între buzele fierbinţi, largdeschise ale piersicuţei lor, din ce în ce mai repede până cândele-i şopteau cu o voce teribil de senzuală: "Trage-mi-o pe laspate, te rog, o facem mai târziu prin faţă." "Scroafă ce eşti, îizicea Halid printre dinţi, Dumnezeu ţi-a dat gaura aia ca să tecaci, nu ca să te fuţi!" şi-apoi îşi trăgea repede pantalonii peel. "Nu-mi trebuie una ca tine!" îi mai zicea el şi-o trimitea laplimbare.
Ce altceva putea să-i mai povestească? Că, de exemplu, atuncicând însurăţeii au ajuns acasă, mama mirelui le-a dat să gustemiere şi să bea un pahar cu apă. Mare lucru nu era de văzut. Dacănu punem la socoteală o mână de fete bătrâne care toată ziua bunăziua băteau într-o tobă până li se înroşeau degetele.
Tăică-său, în schimb, nu-i făcea nicio problemă. Cânta în guramare împreună cu alţi vreo sută de nuntaşi şi se simţea mai bine caniciodată. Uitase de bere, de femei şi de cârnaţii de porc cu carese-ndopase până atunci, uitase de toate, mai puţin de dispariţiafratelui său, mirele.
Băiatul n-avea deloc poftă să mănânce chiftele de miel. Soră-sa,în schimb, mâncă vreo 20 de chiftele în acea seară. Cu pâine, nuoricum.
Băiatul avea sarcina să se plimbe cu platoul de migdale dincamera femeilor în camera bărbaţilor şi invers. Şi cu fistic pentrusoră-sa care mâncase deja jumătate de kilogram, bob cu bob.
Băiatul avea de asemenea sarcina să-i conducă pe cei mici săfacă pipi în spatele casei, printre cactuşi, în cuibuşorul iubiriidintre tată şi mamă.
Tot Lamarat trebuia să stea cu ochii pe cei care coborau peMuntele de Zahăr. La fiecare cinci minute, maică-sa îi mai aduceacâte un copil de mână. Lamarat se urcase pe o piatră care-i serveadrept post de observaţie şi scruta orizontul pe deasuprasmochinilor şi rodiilor. "Nu cred că mai vine cineva, dar mai rămâipuţin aici şi, dacă vrei, du şi copilul ăsta până jos la cactuşi."Mama părea să fi uitat că era vorba de un loc sfânt.
Lamarat văzu că nu mai vine nimeni şi se duse cuminţel să-ispună maică-sii, fără însă a mai aminti că niciun copil nu făcusepipi.
Băiatul servea şi drept mesager. Aşa că a fost trimis să-i zicăunchiului său să vină-n camera bărbaţilor ca să dea mâna cu câţivainvitaţi. Când plecă după unchiul său, maică-sa îi dădu să ţină-nmână o ceaşcă de ceai. Mama se fâţâia de colo-colo prin curteainterioară şi ba era ocupată cu pregătirea cărnii, ba era ocupatăsă-şi laude casa din Al Mahala. Când îi dădu ceaşca de ceai luiLamarat, începu să laude ceaiul făcut de ea. Apoi începu să-l laudepe Lamarat: "S-a născut cu o lună mai devreme, dar când te uiţi lael n-ai zice, nu-i aşa?" spunea mama, stârnind în rândul femeilordin jur un şir zgomotos de binecuvântări şi urări.
Băiatul se duse-n camera unde trebuia să fie de obicei unchiulsău, aceeaşi cameră în care-l născuse pe el puturoasa de maică-sa.Lui Lamarat aproape că-i sări inima din piept. În mod cu totulinexplicabil, unchiul dispăruse din camera lui, iar după cinciminute Lamarat îşi dădu seama că unchiul dispăruse şi din casă."Acum înţelegi? îl întrebă băiatul pe Halid. L-am căutat peste tot,printre rândurile de cactuşi, printre smochini, dar nimic, sefăcuse nevăzut mai ceva ca marele Houdini. Incredibil!" "Poate căs-a dus să se uşureze printre cactuşi şi nimeni n-a observat."Băiatul nu zise nimic. Orice e posibil, se gândi Halid în timp celuă precaut un viraj în viteza a doua. Mama, tata, bunicul, bunicaşi sora - draga de ea - nu ştiau încă nimic. Cât despre Lamarat, elrămăsese-n picioare în curtea interioară, cu ceaşca de ceai în mânăşi se uita la maică-sa şi la femeile adunate acolo care continuausă răspândească-n jur mirosul parfumurilor din Melilliar. Ele nuştiau ce se întâmplase, n-aveau de unde să ştie, erau prea ocupatesă-l bârfească pe viitorul soţ. Aşadar nimeni nu bănuia nimic.Lamarat intră din nou înăuntru şi dădu pe gât ceaşca de ceai.
Apoi ieşi afară cu intenţia de a-i spune macă-sii că unchiuldispăruse. Mama-i luă ceaşca din mână şi, punând-o în chiuveta deplastic plină cu apă cu detergent, zise: "Aha, i-a fost sete,băiatului! Mai vrea o ceaşcă, băiatul?" La auzul acestei întrebări,Lamarat ezită mai întâi după care se şovăi şi mai tare şi-n celedin urmă zise "nu". Tânărul se duse atunci să-i spună lui taică-săupentru că ştia că maică-sa o să explodeze la auzul veştii, o să seprăbuşească, iar pielea ei va absorbi tot parfumul din jur şi vamuri asfixiată. (Măcar aşa ar fi scăpat de mirosul ăla, dar nu erafrumos să gândeşti aşa). Pe deasupra, dacă-i dădea de ştire maiîntâi maică-sii, toate femeile din curtea interioară aveau să afleimediat şi aveau să se sperie asemenea unei turme de capre lavederea unui şarpe.
Înăuntrul casei, în camera bărbaţilor paharele treceau din mânăîn mână, iar mâinile treceau de la un platou la altul. În toatepaharele rămăseseră frunze de ceai. De pe tavanul brăzdat decrăpături se desprinse o muscă care începu să bâzâie în jurul unuipahar. E o artă să prinzi muşte, îşi zise băiatul. Cu zece ani înurmă, unchiul său îl învăţase într-o zi o şmecherie. De fapt,două.
Cum se prind muştele: după ce ţi-ai terminat de băut ceaiul, puipaharul pe masă. Muştele se aşează pe pahar, apoi intră îninterior. Atunci, cu viteza unei muşte - sau chiar mai repede -trebuie să-ntorci paharul cu gura-n jos. Şi astfel prinzi a nu ştiucâta muscă pe ziua aceea.
În ziua nunţii fuseseră invitate multe muşte. Aşa că Lamarat arfi trebuit să aibă multe pahare şi multe mâini ca să poată prindetoată acea puzderia de insecte. De aceea, poate că era mai adecvatăsituaţiei cealaltă metodă de prins muşte: chestia cu bătutul dinpalme. Bunăoară, ai o muscă-n cameră. Pui mâinile pe picioare.Musca se aşează pe masă. Îţi apropii palmele la vreo zececentimetri deasupra muştei şi apoi coboară încet. Musca zboară şiatunci tu baţi din palme. Cu multă convingere. Ca şi cum ai fi lateatru. Şi gata, ai omorât musca.
Poate că ar fi cel mai bine să le zic mamei şi celorlalte femeisă ridice braţele, se gândi băiatul. Şi-atunci, mirosul care se vadegaja astfel din subsuorile lor umede mirosind a Dior sau a vreoimitaţie ar fi de-ajuns ca să provoace un genocid scurt, dar masivîn rândul acestor vietăţi nedorite care zboară pretutindeni şinicăieri.
Băiatul nu-i povesti şoferului treaba cu muştele şi cusubsuorile. Dar îi spuse că ieşise pe urmă din casă, evitândculoarul care ducea spre taică-său, şi se aşezase în spatelezidului, de cealaltă parte a cactuşilor, dându-şi seama cădispariţia mirelui era o mare belea.
- Şi, lucru bizar, aveam senzaţia că eu eram unchi-meu, căduceam pe umeri povara faptei lui. Cred că aş simţi la fel dacăs-ar îmbolnăvi tata sau dacă mama şi-ar rupe un picior. Chiar dacăn-aş vrea, tot aş simţi că eu sunt cel care stă la pat sau care aremâna într-o eşarfă.
Apoi Lamarat se ridicase cu inima cât un purice şi se dusese-ncamera bărbaţilor unde-i făcuse semn lui taică-său să vină după elafară.
Şi-acum o să joc rolul tatălui care ascultă cum îi debiteazăfiu-său rapid o telegramă zicând: "Unchiul stop a plecat stop nu eîn casă stop sigur stop am căutat peste tot stop ce e de făcutstop." Şi pe urmă încă o dată ca să nu existe vreun dubiu: UNCHIULA PLECAT STOP STOP STOP ÎNŢELEGI STOP SAU NU STOP." Dar tatăl nuînţelese. Deşi ştia multe cântece din vremea burlăciei lui, iarunul avea chiar un titlu sugestiv: "Dacă vrei scandal cu familia,mărită-te cu mine!"
Dacă vrei scandal cu familia,
mărită-te cu mine, mărită-te cu mine.
Dacă vrei scandal cu familia,
mărită-te cu mine, mărită-te cu mine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
