Ce inseamna, pentru dumneavoastra, a fi reactionar? Inseamna ca dispretuiti valorile (post)modernitatii, ca nu va impacati cu evolutiile, involutiile, cursul istoriei? Caragiale, care a ironizat crunt si tipul de discurs reactionar, si pe cel "european" (Farfuridi vs Catavencu), in ce zona a spectrului se plasa? Regimul comunist, care a tinut Romania in loc timp de patruzeci de ani si mai bine, promitea si anunta insistent "noi culmi de progres si civilizatie". Ceausescu era progresist sau, dimpotriva, reactionar? Iar daca veti alege al doilea termen pentru a-l defini, nu credeti ca reactionarismul dumneavoastra e de alta natura? (Daniel Cristea-Enache)
13 aprilie
Se pare ca, inca de pe vremea lui Caragiale, cuvantul "reactionar" era compromis. Amintiti-va cum ii explica Efimitei conul Leonida ca in republica "nu mai plateste niminea bir", ca "fiestecare cetatean ia cate o leafa buna pe luna" si, pe deasupra, s-ar face si "lege de muraturi", conform careia "nimini sa nu mai aiba drept sa-si plateasca datoriile". Cand Efimita intreaba, crucindu-se: "Daca-i asa, de ce nu se face mai curand republica, soro?", Leonida o lamureste ferm: "Hei, te lasa reactionarii, domnule? Fireste, nu le vine lor la socoteala sa nu mai plateasca niminea bir! E aproape de mintea omului: de unde ar mai manca ei lefurile cu lingura?".
Cum stim, pe vremea lui Caragiale, pericolul maxim care-i pandea pe "reactionari" era ridicolul. Sau oprobriul ca se opuneau unei "legi de muraturi". Mai tarziu, istoria nu s-a multumit cu atat. Trebuia sa stai cu o valijoara pregatita, asteptand, noaptea, zgomotul unei masini care se oprea in fata casei pentru a te duce la puscarie. Cuvantul s-a incarcat atunci de o semnificatie ideologica sinistra, care le da unora fiori reci si azi. Ma intreb: cati romani s-ar multumi sa zambeasca daca i-ar socoti cineva "reactionari"? Si chiar daca nu trezeste amintiri neplacute, cuvantul e, oricum, departe de a fi luat ca un compliment. Daca esti "reactionar", esti "un invechit", un fel de deseu al istoriei, incapabil sa vada ca lumea "se misca", "progreseaza", nu bate pasul pe loc.
Deci apreciez grija dumneavoastra de a-mi sugera ca nu ma luati in serios cand zic despre mine ca sunt "un reactionar". Puneti, probabil, aceasta declaratie a mea pe seama placerii vanitoase de a mima modestia, de a ma autoironiza, in dorinta de a provoca replici de genul: "Vai, se poate?". Ei bine, tin sa va asigur ca sunt un reactionar sincer. Mai mult: cred ca e singura-mi calitate pe care o pot demonstra fara sa fac uz de vreo ipocrizie.
Va ziceam ca, de cand am imbatranit, nu prea mai am vanitati. Iata una pe care o am inca! Si sunt multumit ca o am. Imi e de mare ajutor intr-o lume pe care o inteleg din ce in ce mai putin; iar ceea ce inteleg nu-mi place. Imi permite sa spun: lumea a innebunit sau se indreapta, din inconstienta, spre o sinucidere globala.
E drept ca sunt un "reactionar" moderat. Eu nu detest progresul. Nici nu-l neg. N-as vorbi ca Ernesto Sabato despre "marea iluzie a progresului". Va pot garanta ca nu m-as duce cu caruta la Paris. Prefer trenul sau avionul. Si, cum nu simt nici cea mai vaga atractie spre sfintenie, nu
m-as putea retrage nici pentru o jumatate de zi intr-o pestera. Departe de lumea civilizata, mi-ar fi dor pana si de filmele americane cu Sylvester Stallone. Recunosc ceva si mai rusinos. N-as mai putea locui intr-un sat. M-ar apasa linistea. Toata mitologia copilariei mele intra usor in panica de cate ori ma duc in Lisa si trebuie sa ma reobisnuiesc, cateva zile, cu un closet in curte. Ca "fost barbar", sunt iremediabil compromis. Ma aflu in "Roma" de prea multa vreme ca sa nu fi fost corupt. Nu mai am instinctele care ma ajutau sa merg, linistit, noaptea, prin padure. Pana si in "parcurile" din Bucuresti nu m-as aventura acum noaptea.
"Reactionarul" din mine prinde glas insa in clipa in care imi reamintesc ceea ce va spuneam: ca progresul tehnic si stiintific e insotit uneori (cum se intampla azi) de un grav regres interior. Ma tem ca intre Petrache Lupu, ciobanul de la Maglavit, care a starnit atatea controverse in epoca interbelica prin "minunile" sale, si Gigi Becali nu se poate vorbi de un progres. Petrache Lupu, un fel de Rasputin autohton, nu era, poate, un sarlatan. Era, dupa unii, doar bolnav de sifilis. Dl Becali, care se considera "trompeta lui Dumnezeu", delireaza din alte motive. Nu vad vreun "progres" nici in ce priveste bunul-simt din societatea romaneasca. Dimpotriva. Daca as compara marlania aproape endemica de azi cu mahalaua unde am locuit in anii studentiei, rezultatul ar fi de-a dreptul dezastruos. Mahalagiii de pe Strada Tufelor erau, acum saizeci de ani, niste "domni". Nu-si permiteau ce-si permit in prezent unele "VIP"-uri. Nu mai dau si alte exemple. Ba, chiar, ma indepartez de lumea romaneasca pentru a nu intra in conflict cu zone mai adanci din mine, unde sentimentele nu sunt facultative. Vi se pare ca exagerez daca spun ca experienta lui Ulise, din Odiseea, e imposibila azi? Cine strabate astazi Mediterana cu vaporul nu poate fi decat un "turist" care va sti ceva despre Itaca doar daca va vedea la televizor un serial inspirat din ce-a povestit Homer. Socrate n-a iesit niciodata din Atena. Rembrandt a parasit Amsterdamul doar de doua ori, pentru cateva zile. Stie mai multe despre viata un comis-voiajor care vantura lumea? Impresia mea e ca omul se goleste de sine pe masura ce-si extinde informatiile despre planeta pe care traieste. Iata ce ma face sa ma socotesc, fara nici o ezitare, "reactionar". Comte era de parere ca razboaiele se vor rari datorita progreselor stiintei si ca industria va asigura o pace fericita in Univers. Confruntati aceasta "previziune" cu ceea ce se intampla azi si, cu siguranta, veti avea si dumneavoastra, desi sunteti tanar, un impuls reactionar.
Evident, batranii sunt mai inclinati sa devina reactionari. Ei stiu bine ce "progres" au facut trecand de la maturitate la batranete. Frica de moarte e si ea o sursa de melancolii retrograde. Nu cred sa fiu eu singurul batran care se simte "defazat", care are, in ultimul act al comediei (asa zice undeva C?line, ca viata e o comedie, ca problema e sa stii in ce act te afli), alte relatii cu lumea decat in actele precedente. In mod fatal, intri in dezacord cu ceea ce nu mai poti intelege sau nu mai poti accepta, deoarece ti se pare ca progresul a luat-o razna si e pe cale sa duca la o ruptura ireparabila in chiar omenescul din noi. In ce mai crede, oare, omul de azi in afara de bani si de tehnica? Mai exista idealuri? Mai exista valori? Alergam nebuneste, cu tot mai putina rabdare, spre ce? Uitati-va cum arata ambuteiajele. Statul pe loc provoaca adevarate crize de nervi. Iar cine scapa din ambuteiaj apasa cu disperare pe accelerator. "Festina lente" e o vorba nu pentru reactionari ca mine, ci pentru ultrareactionari! Mai are timp cineva sa citeasca romane masive, daca ele n-au prestigiul de a fi fost scrise de Tolstoi sau Dostoievski? Ati remarcat ca, azi, cartile sunt din ce in ce mai subtiri, ca sa poata fi citite repede? Echilibrul dintre "a avea" si "a fi" pare rupt definitiv. Ne plictisim iute si de drame, si de idei. O noua explozie cu sute de morti in Irak e, cel mult, un fapt divers. Si pe cine mai impresioneaza cuvantul "criza"? Progresul e mai mult decat o dogma, as zice. E o arma cu care omul se automutileaza psihic. Si transforma civilizatia in cosmar. Cum sa nu fii reactionar in asemenea conditii? Imi e dor de hamalul care a refuzat sa-mi duca bagajele in gara din Napoli zicandu-mi: "Nu, domnule, azi am mancat", dupa care a continuat sa cante incet, pentru el, rezemat de un zid, "O, sole mio". Acel hamal imi e de o mie de ori mai simpatic decat orice purtator al "visului american". Si am impresia ca atata vreme cat voi gandi astfel voi fi teafar sufleteste. Chiar daca defensiva aceasta reactionara nu-ti foloseste la nimic altceva.
Ma tem ca m-am inflamat prea tare. Va asigur insa ca nu m-as supara daca ati da schimbului nostru de opinii acest subtitlu: Dialoguri cu un batran reactionar.
* Fragmente din volumul in pregatire Convorbiri cu Octavian Paler
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
