Elena Vladareanu, jurnalist cultural
Chestia asta cu lipsa managementului cultural in Romania cred ca e verificabila mai ales pe piata de carte. Pentru ca, daca arunci o privire alaturi, vei vedea ca altfel merg lucrurile in artele vizuale sau in cinematografie, de exemplu. Cand vine insa vorba despre carti, editorul, in aceeasi masura ca autorul, trebuie sa fie dispus sa joace rolul de agent literar, de promotor, de organizator de lansari, in functie de situatie. Atata timp cat una dintre aceste parti nu se arata suficient de disponibila pentru a face si altceva, lansarile si alte evenimente in care sunt implicate carti arata asa cum arata. Nu am inteles niciodata de ce la o lansare de carte, care nu e nici academica, nici stiintifica, e absolut obligatorie prezenta criticului literar, care sa-ti spuna tie, care ai venit din interes fata de carte, din prietenie cu autorul sau pur si simplu din nimereala, cum stau de fapt lucrurile. Nu am inteles de fapt de ce o lansare de carte nu se poate face in afara acestui tipar: autorul, cineva din partea editurii, doamnele de la Sadoveanu, daca nu te duce mintea s-o faci in alta parte decat la Libraria Sadoveanu, cei doi critici de serviciu, cu personal auxiliar: un actor care sa recite pe nas, un muzician care sa ciupeasca niste corzi, si, desigur, nelipsitele fursecuri asortate cu nelipsitii piscotari. Ce sa scoata un jurnalist de aici, daca nu are timp sau nu considera ca e cazul sa faca un interviu cu autorul? Dar de ce ar fi nevoie de jurnalisti la o lansare de carte? Asta asa, pentru ca de cate ori vine vorba de ceva mai putin promovat dam vina pe presa, inainte de a ne intreba daca cei de pana la jurnalisti si-au facut datoria. Lucrez de aproape opt ani in presa si pot numara pe degete PR-ii editurilor cu care am lucrat normal in tot acest timp. Ca sa nu mai spun ca exista edituri de la care nu am reusit sa obtin nici un raspuns, niciodata, indiferent de tema dosarului. La solicitarea editurii, am citit cartea si am formulat intrebari care nu si-au primit in vecii vecilor raspunsurile. Din felurite motive, care pe mine nu ma mai intereseaza. Inca o constatare, in loc de concluzie: de cate ori am nimerit un eveniment literar bine organizat, in spate era o echipa de cativa oameni, maximum trei, total independenta, adica nimeni nu era angajat sa faca asta, doar isi dorea sa iasa ceva. Si a iesit.
Cristian Teodorescu, jurnalist cultural
Am ajuns sa vorbim despre marketing aproape cu superstitie, ca despre o magie cu ajutorul careia poti vinde orice, pe loc. Fals! Si, in lumea cartilor, prosteste de fals. Publicitatea ideala pentru o carte trebuie sa inceapa din momentul in care ea e introdusa in planul editorial. Daca vrei sa impui un debutant, il anunti, ii construiesti o poveste si il scoti in lume inainte de aparitia cartii, fiindca altfel are toate sansele sa treaca neobservat. Dar chiar si daca e vorba de un mare consacrat, nu-l arunci pe piata contand numai pe numele lui. Editura Curtea Veche, care l-a ochit pe Orhan Pamuk inainte ca el sa ia Premiul Nobel, a facut in acest an o spectaculoasa demonstratie de inteligenta publicitara culturala. L-a adus de doua ori pe Pamuk in Romania, intr-un interval de nici doua luni, si i-a asigurat o expunere maxima. Si totusi mai nimeni din presa culturala n-a recunoscut meritul Editurii Curtea Veche, ca si cum acest laureat al Nobelului ar fi venit in Romania sa vada bustul lui Kemal Ataturk de la Odeon si sa se plimbe nitel prin Bucuresti si la Neptun. Complexele noastre culturale de inferioritate din anii nouazeci se metamorfozeaza in ifose nationaliste sau strict personale prostesti. Asa se intampla ca autori autohtoni care au mari probleme de notorietate, publicati la edituri de care n-a auzit nimeni sau care sunt trecute cu vederea de cititori, se plang de incultura romanilor ori de conspiratiile impotriva lor. Iar cand isi lanseaza cartile intr-un total anonimat, ultima lor explicatie e ca nu li s-a facut reclama. Un “publicitar” cultural imi spunea, apropo de aceste reprosuri, ca daca i se da o rasnita, o poate ambala drept cea mai de dorit rasnita din Romania, dar nu o poate vinde drept robot de bucatarie, fiindca nu-l mai ia nimeni in serios data viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
