Se pare ca traim o salutara perioada a iesirii obiectului de patrimoniu in strada si al apropierii dintre institutia sau persoana fizica tezaurizatoare de obiecte muzeificabile – incorsetata, prin traditie, de reguli stricte de prezentare si conservare – de beneficiarul pierdut in marea masa a populatiei, de omul simplu, iubitor de arta, dar aflat in imposibilitatea de a accede la ea altfel decât admirând-o pe simezele muzeului (unde stim ca taxa de intrare este, de multe ori, prohibitiva – de aici si afluxul de public in Noaptea Muzeelor, când intrarea este libera...).
Câteva expozitii din ultima vreme, organizate in spatii nou-adjudecate in circuitul expozitional al Capitalei, ne conduc spre aceasta afirmatie. Este vorba despre cele intitulate „Mari repere ale artei românesti. Pinacoteca Bucuresti in vizita la Galeria ArtSociety", deschisa in lunile aprilie-iunie la Galeria Artmark si organizata de criticul de arta Ruxandra Garofeanu cu picturi din Colectia Muzeului de Arta al Municipiului Bucuresti (picturi care nu au mai fost scoase la lumina din 1990, când cladirea respectivei institutii a fost afectata de cutremurul din primavara acelui an si apoi a fost retrocedata fostilor proprietari); „Colectii si colectionari – Pavel Susara" la Galeria Dialog a Primariei Sectorului 2 si „Comori ale artei românesti – Pictura si grafica de Iosif Iser si Rudolf Schweitzer-Cumpana" de la sediul Allianz-Tiriac (str. Caderea Bastiliei nr. 80-84).
Nu includem aici o alta merituoasa manifestare, „Nicolae Darascu, magician al culorii", organizata de dr. Madalina Nitelea la Muzeul National Cotroceni, din simplul motiv ca a fost deschisa intr-un spatiu de expunere conventional, unde publicul este pregatit sa vizioneze si expozitii temporare, pe lânga expunerea permanenta a carei tematica este, indeobste, cunoscuta. Toate aceste manifestari de primavara-vara au fost insotite de publicarea unor cataloage judicios intocmite din punct de vedere stiintific, informative si bine ilustrate.
Eram obisnuiti, de câtiva ani ca, in holul modernei cladiri Allianz-Tiriac, sa fie deschise expozitii ale artistilor contemporani – unele dintre ele vernisate chiar de catre noi. Noutatea consta de data aceasta in prezentarea unor valoroase opere de patrimoniu, greu accesibile din cauza faptului ca provin din colectii particulare. In „Cuvântul introductiv" al catalogului, Cristian Constantinescu, directorul general al institutiei, explica foarte clar programul pe care-l inaugureaza acum pentru a veni in intâmpinarea publicului, a beneficiarilor si colaboratorilor sai: „Pentru noi, arta reprezinta inca o cale de comunicare cu dumneavoastra – clienti, parteneri de afaceri, actionari si nu in ultimul rând angajati ai nostri – in speranta unei reale cunoasteri, pentru beneficiul tuturor. (...) Aceste valori, in care credem cu adevarat, le vom regasi, ca idealuri insusite, in creatia celor doi artisti pe care ii prezentam astazi, in aceasta manifestare de debut."
Panotarea este structurata in functie de temele majore din creatia celor doi maestri ai penelului românesc interbelic. La Iser pot fi admirate lucrari de grafica marcate de apetenta artistului pentru critica sociala si scena mondena (La promenada, Trouville, La bal, Palaria albastra), puternic influentate de creatii similare ale contemporanilor sai francezi sau germani, Toulouse-Lautrec, Steinlen, Zille. Apoi, câteva cicluri de odalisce, tataroaice si turci din Balcic, peisaje dobrogene si pariziene, nuduri si balerine.
Artist longeviv si prolific, Schweitzer-Cumpana a lasat o opera vasta si variata din care, pentru manifestarea de fata, a fost facuta o selectie menita sa acopere toate genurile abordate de plastician: portrete de tarani si scene câmpenesti, peisaje rurale sau urbane, locale (Sibiu) sau din calatoriile in strainatate (Salonic, Atena, Paris, Venetia), scene de gen (La cârciuma, Tarani la masa, Idila, Tesatoare) si portrete. Maniera grasa, impastata a artistului da volum fizic – si nu doar volumetrie in plan – pânzelor sale si reprezinta o marca de inconfundabilitate a creatiei sale. Un autoportret a contre jour, executat in carbune, la batrânete si datat 1971, este de o maxima expresivitate si plasticitate.
Asa cum precizam si mai inainte, lucrarile provin din colectii particulare, asa ca manifestarea are o importanta cu atât mai mare cu cât pune in circulatie publica opere prea putin cunoscute iubitorilor de arta si, de asemenea, cercetatorilor.
Expozitia este deschisa pâna pe 10 iulie.
ADRIAN-SILVAN IONESCU (n. 1952) a studiat la Liceul de Arte Plastice "N. Tonitza" si apoi la Institutul de Arte Plastice "N.Grigorescu", sectia Istoria si Teoria Artei, pe care a absolvit-o in 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul National de Arta, apoi la Muzeul Municipiului Bucuresti, unde a fost chiar director adjunct (1990-1993), dupa care a fost consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultura al Municipiului Bucuresti (1994-1995). S-a dedicat cercetarii si, din 1995 pâna in prezent, este cercetator stiintific I la Institutul de Istorie "N. Iorga". Doctor in stiinte istorice (1997). Din 1996, a inceput sa predea. Actualmente este profesor asociat la Universitatea Nationala de Arte si la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie, unde sustine cursuri de istoria fotografiei si a filmului, istoria artei si a costumului. Este critic si istoric de arta cu o lunga activitate de cronicar plastic si organizator de expozitii. A pulbicat 12 carti si a editat alte 3. Pentru lucrarile sale, a fost distins cu Premiul Academiei Române (1992), Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru critica (2002) si Premiile "Simion Mehedinti" (2003), "Nicolae Balcescu" (2008) si "I.C. Filitti" (2009) ale Fundatiei Culturale "Magazin Istoric". Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2004).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
