Multi sesizeaza, cu uimire, absenta istoriei in Bucuresti. Altii, adica acea categorie care afiseaza un aer de superioritate fata de orasul Miticilor, il acuza de absenta istoriei. Bucurestenii veritabili nu inceteaza sa atraga atentia ca asupra orasului se abate din cand cand furia oarba a demolarilor care-i sterg istoria din perimetrul sau. Ceea ce mai ramane in picioare dupa incendii, revarsari de ape sau cutremure este grabnic pus la pamant sub pretextul sistematizarii, modernizarii sau al foamei de spatii. Ultimul vizat de acest delir al demolarii este Oborul. Pe locul sau unii vor sa inalte un Mall gigant. Sunt convins ca respectivele minti scolite la gustul kitsch-ului ceausist sunt foarte mandre de ele insele.
Pas cu pas, Bucurestiul istoric a fost pus la pamant astfel incat cea mai veche cladire a sa dateaza cam din deceniul al patrulea al secolului al
XIX-lea si se afla undeva pe Strada Spatarului. Nu este un monument de arhitectura si nici nu a fost pastrata cladirea din nu stiu ce rezonuri istorice. Aleatoriul si norocul i-au harazit aceasta faima. Altfel, este un imobil oarecare din acel secol al XIX-lea, singuratic, usor intrat in pamant si care nu are nimic din nostalgia, grandoarea si respectul cuvenit unui fapt de istorie.
Ceea ce a fost istorie in Bucuresti se afla demult sub Casa Poporului. Acolo, in dreapta Dambovitei, pe dealurile destul de pregnante aici in campie, pe un teren nemlastinos dar si antiseismic s-a ridicat cetatea. Dealul Mitropoliei abia ca se mai sesiseaza azi ca a fost candva - si nu chiar foarte de demult - o inaltime suficient de dominatoare a imprejurimilor, iar Uranusul, dealul Cotrocenilor nu mai amintesc decat prin nume de ceea ce au fost odata. Tot acel Bucuresti, cu stradutele in panta, cu case cu un cat sau doua caturi, cu lumea aflata la a treia, a patra generatie de bucuresteni - Antim, Apolodor, Cazarmii etc. - au cazut sub ghilotina unui regim care isi facuse din stergerea istoriei un program. In toate si cu totul, Ceausescu se voia intaiul, intemeietorul, ziditorul - ciurui-l-ar alti Voicani si pe lumea aialalta - asa incat nimic nu mai trebuia sa aminteasca de trecut. Dar, pentru a fi drepti, furia sa nu a fost singulara in istoria orasului. Nu stiu cum s-a facut ca, desi urandu-l de cele mai multe ori, fiecare primar, voievod sau bulibasa a vrut sa zideasca in Bucuresti incepand prin a demola.
Ceea ce fusese mai intai un zvon a devenit prin vocea unor autoritati certitudine: Oborul va fi transformat in Mall. Dupa ce regimul comunist a transformat zona negustoreasca a Barierei Oborului - caci aici era un adevarat vad comercial, nu degeaba strazile se numeau Olari, Fainari, Zece mese etc. - intr-un conglomerat de cutii numite blocuri si intr-un amalgam in care gaseai de toate, deci aproape nimic (Ansamblul Bucur Obor) prin daramarea cladirilor de rezonanta in istoria orasului, acum si ceea ce a mai ramas se vrea a fi pus la pamant.
"Pas cu pas, Bucurestiul istoric a fost pus la pamant astfel incat cea mai veche cladire a sa dateaza cam din deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea si se afla undeva pe Strada Spatarului."
Probabil ca domnul primar Ontanu vrea sa fie si el intaiul intemeietor al zonei, iar zona asta sa se nasca odata cu mandatul sau. In nici un mare oras european Halele nu au fost demolate. La Paris din ratiuni practice, sub ele se estimau a se adaposti cateva zeci de milioane de sobolani care s-ar fi raspandit rapid si fara putinta de a fi tinuti sub control in tot orasul. La Bruxelles ele au fost conservate ca monumente de arhitectura si de istorie. Destul ca din Piata Unirii nu s-a mai pastrat nimic, inlocuita fiind ea de ceva de care un bucurestean nu se simte cu nimic legat, ba mai mult, putinele cladiri ramase si-au schimbat destinatiile istorice si sunt legate de orori cum ar fi sediul FNI-ului; acum cuiva i s-a pus pata pe putinul care a mai ramas din Obor, din halele si specificul sau. Sigur ca nu se mai putea pastra Oborul vechi a carui destinatie era, in primul rand, a negustorilor de vite. Sigur ca nu se mai aduceau aici stogurile de fan ce vindeau en gros, ca si muntii de varza, de oale sau care de grau si faina, dar a cosmopoliza un loc ce apartinea traditiei mi se pare un atac direct la istorie.
Mosii de primavara si de toamna ce faceau farmecul locului s-au pastrat pana in zilele noastre, chiar daca rapsozii nostri canta pe la Parlament si nu ca Maria Tanase la "targul mosilor/ din Obor", nu mai vor autenticul, nici al cantecului si nici al publicului, punandu-si poalele-n cap pe la tot felul de emisiuni de un gust indoielnic. Poate ca-a fost mai bine asa, macar celor ce-au mai apucat sa o asculte pe Maria Tanase aici sa nu le strice farmecul amintirilor, dar acum si ultima farama materiala a amintirilor lor se duce pe apa Sambetei. Civilizatia materiala este parte integranta a unei culturi. Mall nu intra in cultura bucuresteanului, iar inserierea nu este un factor de progres, ci de dezradacinare. Din pacate, nimeni nu vrea sa sara in apararea acestei civilizatii ceva mai vechi si mai puternice decat altele pentru care vad ca se fac campanii de parca ne-ar muri specificul romanesc. Intre "Salvati Vama Veche" si "Salvati Oborul" as alege-o totdeauna pe cea din urma, dar cu cine?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
