De la Paris ne-a sosit un interviu mai putin obisnuit cu Dumitru tepeneag. Cititorul familiarizat cu tumbele elegante ale parizianului cultivat va fi uimit de sinceritatea frusta a intervievatului, de lipsa lui de prejudecati si false pudori, de stilul la fel de sincer si abrupt al jurnalistului, frizand uneori autoironia si autocritica... Dar, ma rog, cine credeti ca e acest Pastenague care indrazneste sa-l chestioneze atat de transant pe tepeneag?
Pastenague: In ultimul timp, activitatea ta literara se reduce la scrierea de articole in diverse ziare, mai ales romanesti.
tepeneag: Nici tu nu te prea omori cu scrisul...
Pastenague: Eu macar am inceput un roman - "La belle roumaine". Si oricum nu e vorba acum de mine, ci de tine, scriitor roman cu tot felul de pretentii, despre care s-au scris doua carti si sute de articole, rasfatat al criticii, cum a spus nu stiu cine... Ai luat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru un roman al carui titlu continea in mod abuziv numele uneia dintre cele mai frumoase regiuni din Romania, Maramuresul, unde nici macar n-ai pus piciorul...
tepeneag: Ba da, am fost cateva zile cu prietenul meu Grosan...
Pastenague: Ati fost ca sa va destrabalati, ati baut ca porcii si ati frecventat tot felul de boate deocheate, unde fete tinere si amarate, venite din Basarabia, se dezbracau la piele si se fataiau goale in fata voastra. Ia spune, ai fost invitat de curand la un colocviu despre Maramures care a avut loc la SAâ?te, orasul lui Paul ValAéry; cum a fost?
tepeneag: Cum sa fie, a fost bine. Din Romania au venit Ion Pop, maramuresean de bastina - sau aproape -, Gabriela Adamesteanu, Simona Popescu. Chiar din Maramures, a sosit o formatie de muzica populara, insotita de dr. Bodnar, un adevarat maramuresean, mi se pare chiar din Sapanta, din pacate cam agasant. Francezilor insa parea sa le placa. Trebuia sa mai vina si Sanda Stolojan, o glorie cam fanata a exilului, dar s-a razgandit... A venit Sanda Nitescu, o pictorita si, in ultimul timp, scriitoare.
Pastenague: Politetea nu e principala ta calitate! Asa vorbesti tu despre d-na Stolojan?
tepeneag: Sunt un om foarte politicos, dar m-am obisnuit sa spun ce gandesc. Vorba unei scriitoare portugheze, Augustina Bessa LAaâ¬âis, pe care care am cunoscut-o la Berlin: macar la batranete sa putem spune ce gandim! Avea dreptate!
Pastenague: Cati ani are Augustina asta?
tepeneag: Vreo 80 si ceva.
Pastenague: Pai tu n-ai decat 65...
tepeneag: Si crezi ca e prea putin?
Pastenague: Nu stiu, la 65 de ani ai putea sa fii mai ingrijit in exprimare. Mai academic. In sfarsit... Si ce-ati discutat la SAâ?te?
tepeneag: Nu mare lucru. Maramuresul era mai mult un pretext. Nu stiu daca in Romania se stie ca, dintre toate regiunile romanesti, Maramuresul e cea mai cunoscuta in Franta. Nu stiu exact de ce. Datorita bineinteles turistilor occidentali care i-au vizitat meleagurile, dar si studiului sistematic pe care i l-a consacrat Jean Cusenier, starostele etnologilor francezi. Acesta a scris ditamai cartoiul "MAémoire des Carpathes", in care Maramuresului i se rezerva capitolul cel mai consistent. Fireste, autorul se ocupa si de alte doua regiuni ale tarii traversate de Carpati: Oltenia si Bucovina. Excelenta lucrare! A fost cartea mea de capatai in timpul scrierii romanului cu acelasi nume. De curand, a fost tradusa si in romaneste, de catre fiica lui Ion Pop si sotul ei. Tot despre Maramures a scris si un alt francez, Gil Jouanard - "Maramures, terra incognita". E o evocare lirica a regiunii, cu fotografii in alb si negru. Eu prefer bineinteles cartea lui Cusenier. Dar pentru atragerea cititorului francez, rasfatat si cam natang, s-ar putea ca lucrarea de mici proportii (nici macar o optime din cealalta) a lui Gil Jouanard sa fie mai eficace. A propos de fotografii... La Montpellier, oras important, la numai 30 de km de SAâ?te, se deschisese o expozitie de fotografii din Maramures. Expuneau trei fotografi francezi care, ce-i drept, nu aveau faima fotografului japonez de care e vorba si in romanul meu (un roman hiperrealist!), dar erau destul de buni.
Pastenague: Dar de ce spui ca Maramuresul era un pretext?
tepeneag: Pentru ca de fapt n-am prea vorbit despre Maramures, ci despre literatura romana in general. Erau acolo doua romanciere de renume, din doua generatii diferite. Romanul Gabrielei Adamesteanu, "Dimineata pierduta", mi-a placut foarte mult cand l-am citit, cu oarecare intarziere, dupa rasturnarea regimului ceausist. E pacat ca n-a mai scris literatura dupa aceea. S-a inecat in jurnalism...
Pastenague: Ca si tine!
tepeneag: Sa nu exageram... In afara de interviuri, am scris cateva zeci de articolase pentru Cotidianul si asta-i tot. Daca nu punem la socoteala "sotroanele". ...N-am facut ziaristica, ci mai degraba polemica literara sau, mai rar, politica. Pamfletul e si el un gen literar, nu-i asa? Daca tinem seama ca, timp de 20 de ani, n-am publicat nici macar un rand in ziarele si revistele romanesti, cred ca nu se poate spune ca am abandonat literatura pentru ziaristica. De altfel, in curand am sa incetez sa mai public in Cotidianul.
Pastenague: De ce?
tepeneag: Pentru ca, in ultimul timp, ziarul si-a primenit colaboratorii, nou-venitii nu sunt pe gustul meu. De altfel, nici nu aveam de gand, cand am inceput seria de "tablete", sa scriu mai mult de un an. Daca Octavian Paler, pentru care am stima si simpatie, nu insista, iar nevasta-mea nu gasea argumentul convingator...
Pastenague: Ce argument?
tepeneag: Mi-a spus foarte simplu ca nu trebuie sa-mi inchipui ca sunt cunoscut in Romania, mai ales de noile generatii. In ciuda criticilor favorabile, nimeni nu se omoara sa-mi citeasca romanele. Asa ca, tocmai pentru a-mi sprijini literatura, trebuie sa scriu intr-un ziar al carui tiraj oricum depaseste cu mult tirajul unei carti.
Pastenague: Cam simplist! Si-apoi, pamfletele tale nu cred ca plac foarte tare in lumea literara romaneasca. Ai citit articolul lui Iorgulescu... Risti sa nu te mai citeasca nici criticii care te citesc.
tepeneag: E vorba de cititori, nu de critici.
Pastenague: Poti sa te dai si peste cap, ca cititorii tot n-or sa se inghesuie sa-ti citeasca romanele. Fostii cititori - nu ai tai, dar ai lui Breban sau ai Gabrielei Adamesteanu - se uita acum la televizor. Cei cativa care mai citesc din cand in cand cate o carte nu te vor citi pe tine, vor citi romane traduse din americana sau cartile tinerilor scriitori romani care au inteles cum trebuie sa se scrie in postcomunism.
tepeneag: Chiar asa? Pai in cazul asta mai bine continuu sa scriu, fie si langa Sararu, in Cotidianul. Iar tu de unde stii atatea lucruri? Mai bine ti-as pune eu tie intrebari. Numai sa gasesc un ziar care sa mi le publice...
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
