Cum pe Jodie Foster n-am vazut-o niciodata jucand altfel decat excelent, apele sunt destul de greu de despartit in cazul (rar, de altfel) in care accepta sa apara intr-un film prost. Amintind, prin starea eroinei, de Panic Room si, prin confuzie, de Flightplan (filmele ei mai recente inainte de impecabilul Inside Man, al lui Spike Lee), acest nou The Brave One o lasa sa se desfasoare intr-un rol altminteri foarte ofertant. Erica Bain este realizatoarea unui talk-show radiofonic in care descrie, calm si masurat, New Yorkul, cu strazile si atmosfera lui, care o inspira permanent. Apropiata nunta cu iubitul ei David completeaza implinirea ei totala - pana cand, intr-o noapte, cand cei doi ies la plimbare cu cainele in Central Park, o gasca de portoricani fiorosi se distreaza luandu-i la bataie si calcandu-i literalmente in picioare. David moare, iar Erica intra in coma. Ceea ce urmeaza dupa aceasta uvertura sangeroasa si revoltatoare s-a mai vazut in cinema - de la clasicul Death Wish (1974), cu Charles Bronson, la proaspatul Death Sentence (2007), cu Kevin Bacon. Recuperata fizic (ca in filme), in ciuda leziunilor crunte, Erica apeleaza la protectia legala. Politia insa se misca prea incet, birocratia e exasperanta, asa ca eroina trece la faza de procurare rapida a unei arme la negru. De aici, filmul se transforma nu doar in epopeea nocturna a lichidarii nemernicilor, ci mai ales intr-un discurs despre ura, vinovatie si razbunare. Concomitent cu metamorfoza sufleteasca ("Te transformi intr-o alta persoana, care are mainile, picioarele, gesturile tale. Dar nu mai esti tu", spune Erica intr-unul dintre putinele momente verosimile emotional), i se schimba si discursul, iar privirea asupra orasului atat de iubit devine sumbra si fatalmente dezamagita ("New Yorkul a redevenit un oras nesigur"). Cu amenintarea permanenta post 11 septembrie in ceafa, evident ca americanii nu se mai simt in siguranta pe strazi, iar actiunile unui asemenea justitiar care le curata orasul de scursuri umane sunt aplaudate de concetatenii Ericai din film (care suna la radio sa-l gratuleze pe enigmaticul personaj), dar si de spectator, care are, macar partial, sentimentul dreptatii implinite. Marea lipsa de abilitate a lui Neil Jordan, regizor cu o filmografie solida, de altfel (The Crying Game, Michael Collins, Mona Lisa, The Good Thief) este ca inghesuie in cele doua ore, peste actiunile spectaculoase in sine ale eroinei, discursuri moralizatoare ivite cand nu te astepti, pilde ale vecinei sfatoase, dileme sfasietoare ale Ericai si, mai ales, dubii existentiale ale politistului pus sa ancheteze cazul. Intuind destul de multe, si destul de repede, in legatura cu personalitatea femeii, cu framantarile si scrupulele ei, detectivul Mercer (altfel, jucat fara greseala de Terrence Howard) intra cu ea intr-o relatie justificata moral, dar nepermisa legal, care pune mereu sub semnul intrebarii granita dintre lege si dreptate, dintre circumstantele pe care le au sau nu faptasii unor lucruri reprobabile, care dezechilibreaza permanent aceasta balanta. Aceasta relatie devine, de fapt, spre final, singura miza care mai antreneaza curiozitatea spectatorului, plictisit si uluit pana atunci de multiplele greseli de logica, dialogurile stupefiant de prost construite si chiar umorul involuntar, care mineaza nu doar linia narativa principala (razbunarea Ericai), ci pana la urma chiar jocul unei actrite perfecte pentru rol, care isi pune aici - degeaba - la bataie toata inteligenta, farmecul, subtilitatea, expresivitatea si naturaletea pentru care toata lumea o iubeste si o respecta.
Curaj nebanuit /The Brave One. Productie SUA, 2007. Regia: Neil Jordan. Cu: Jodie Foster, Terrence Howard, Naveen Andrews, Mary Steenburgen, Nicky Katt. Premiera: 12 octombrie. Distribuit de: InterComFilm Distribution.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
