Nu-i usor sa traiesti in Afganistan sub teroarea legilor talibane. Titanic-ul a reusit, se pare, sa creeze nu putine brese: carpete, deodorante, pasta de dinti, ba chiar si faimoasele "burqa" (vesmintele obligatorii pentru femeile musulmane), toate au fost branduite dupa filmul lui James Cameron.
In 2003, autorul american de origine afgana Khaled Hosseini a starnit senzatie cu romanul sau The Kite Runner (tradus si in limba romana intre timp), prima opera de fictiune consacrata evenimentelor recente din tara talibanilor, comparata inclusiv cu Lord Jim a lui Conrad. Incurajat de succes, acum el revine cu o a doua carte - A Thousand Splendid Suns -, recenzata pe www.nytimes.com de faimoasa Michiko Kakutani, care destructureaza schema "melodramatica" destul de mecanicista care sta la baza povestii. Daca, in primul caz, era vorba de relatia tata-fiu si de prietenia intre barbati, de aceasta data totul pare privit in oglinda: relatia este cea dintre mama si fiica, iar sub lupa ajunge prietenia intre doua femei. Evident, totul este inecat intr-un sos gros, avand ingredientele bine cunoscute: iubire, tradare, rasturnari telenovelistice de situatii, teroarea la care sunt supuse femeile intr-o tara violent islamista, prejudecatile sexiste retrograde s.a.m.d. Exista, bineinteles, si un ticalos de serviciu, in persoana cizmarului Rasheed. Acesta se insoara mai intai cu Mariam, fiica nelegitima a unui om bogat, care accepta aceasta solutie dupa ce mama ei se sinucide. Numai ca varstnicul Rasheed isi va lua si o a doua nevasta, pe Laila, fata unei familii instarite, pulverizata, la propriu, de explozia unei bombe. Cum aceasta era deja gravida cu Tariq, iubirea vietii ei, dar acesta, la randu-i, parasise definitiv Kabulul (fugind in Pakistan), va accepta si ea convietuirea cu un sot brutal, necioplit, misogin, retrograd. Initial, Mariam o dusmaneste pe intrusa Laila, apoi insa cele doua neveste indelung abuzate devin prietene, iar Mariam devine o a doua mama pentru Aziza, fetita Lailei.
Reteta este mult prea la vedere, insa ceea ce mai salveaza, oarecum, romanul este talentul lui Khaled Hosseini de a proiecta actiunea pe fundalul tragic, dar pitoresc al societatii talibane. Dincolo de arhicunoscutele patrule ale studentilor barbosi prigonind pe toata lumea, de la femeile gata sa nasca, in contradictie flagranta cu preceptele lor rigide, in spitale rezervate exclusiv barbatilor, pana la oamenii obisnuiti care, in mod neinspirat, se plimba pe strada proaspat rasi, cotidianul poate rezerva destule surprize de proportii. Cand, in vara anului 2000, prin oras incep sa circule primele casete video cu copii dupa Titanic, fanii lui Leonardo DiCaprio o iau efectiv razna: isi dezgroapa televizoarele ingropate in gradina, se dedau la orgii cinematografice si, basca, contribuie la inflorirea comertului stradal cu produse piratate purtand marca filmului. A te spala pe dinti cu "Titanic" devine expresia suprema a bunului-gust.
...Unde si cand am mai vazut noi oare filmul acesta? "Adidas Torsion" va spune ceva?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
