HarperCollins, 2006
Anii presedintiei lui Ronald Reagan (1981-1989) au fost marcati de apogeul Razboiului Rece, dar si de inceputul prabusirii blocului comunist. In confruntarea politica si diplomatica cu URSS, Reagan a fost intransigent si nu a recunoscut niciodata legitimitatea sistemului sovietic. A calificat Moscova drept "Imperiu al raului" si a depus toate eforturile pentru a submina puterea acesteia, lansand Razboiul Stelelor, program care a impus adversarului o costisitoare cursa a inarmarii, pentru a-i epuiza resursele si pentru a grabi deznodamantul. Reagan a condamnat interventia sovietica in Afganistan si a sprijinit rezistenta mujahedinilor. Totodata, i-a ajutat pe rebelii contras impotriva guvernului comunist din Nicaragua si s-a implicat in sustinerea regimului din Salvador periclitat de actiunile comunistilor. In 1983 a trimis trupe in Insula Grenada, care era amenintata de Cuba lui Castro.
Desi a evitat compromisurile cu regimurile comuniste, dupa venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, a initiat tratative cu acesta pentru reducerea arsenalelor de arme nucleare.
Contemporanii au fost unanimi in a-i recunoaste contributia decisiva in destramarea lagarului rosu. Astfel, ex-premierul britanic Margaret Thatcher aprecia in 2004 ca presedintele american "a castigat Razboiul Rece nu doar fara sa traga un glont, ci invitandu-si inamicul sa iasa din fortareata si transformandu-l in prieten". La randul sau, insusi Gorbaciov, fostul inamic, admitea ca "Reagan, care era considerat adept al masurilor extreme, a optat pentru discutii cu noi", evitand astfel sa declanseze un razboi nuclear. In aceste conditii, lupta lui Ronald Reagan impotriva comunismului merita o carte. Desi majoritatea istoricilor, intre care se remarca John Lewis Gaddis, au subliniat importanta decisiva a presedintelui american in infrangerea Kremlinului, putini au incercat sa identifice biografia sa cu o "cruciada" antibolsevica. Paul Kengor propune o astfel de interpretare, pornind de la primul pas al lui Reagan pe scena politica, odata cu alegerea sa in functia de presedinte al Uniunii Actorilor de Cinema (Screen Actors Guild), cand si-a facut publica aversiunea fata de Uniunea Sovietica. Chiar daca autorului i se poate reprosa tonul nedisimulat apologetic, acesta este atenuat de cunoasterea profunda a celor peste 8.000 de pagini ale arhivei administratiei Reagan, desecretizata in 2002, si de acribia cu care a stiut sa stoarca informatii revelatoare de la fostii colaboratori ai celui care a avut un rol incontestabil in demisia comunismului mondial.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
