Atunci când, prin anii '80, primarul ceauşist Ion Dincă, zis "Te leagă", a declarat război balcoanelor de bloc închise cu sticlă şi oţel-cornier, mulţi bucureşteni au suferit de frig. Dacă un primar actual ar dispune dispariţia băncuţelor de pe aleile din faţa blocurilor din cartierele periferice ale capitalei, mulţi bucureşteni ar suferi de claustrofobie sau poate chiar de forme incipiente de autism social. Băncuţa de la scara blocului a devenit, pentru mulţi, unica şansă de socializare ieftină şi comodă, locul comun de refugiu imediat din singurătatea apartamentului termopanat sau nu, dar supraîncins de plictiseală.
În contrast cu bucureşteanul cel grăbit, care se grămădeşte buimac de somn insuficient la metrou, prin autobuze sau la volan să ajungă la serviciu, băncuţa de la scara blocului este gazda unor valuri succesive de locatari paşnici şi candizi care se bucură de ea, fiecare în felul său. Mai întâi, la ceasurile dimineţii, când soarele nu este prea puternic, băncuţele sunt ocupate de mămici cu cărucioare şi bunici cu nepoţei, printre care se strecoară şi bătrânei singuri, însetaţi după o vorbă. Căţeii de apartament au, şi ei, ora lor de cuvenită zbenguială şi pipileală.
Urmează adolescenţii care vin de la şcoală (sau care abia s-au trezit din somn dacă e vreme de vacanţă) şi care, sigur, au multe de povestit. Sau de cântat. La chitară. Tot pe băncuţa de la scara blocului, căci unde altundeva? Sunt alungaţi de acolo doar de canicula zenitului, cu toată umbra copacilor ce se întâmplă a străjui şirul blocurilor.
Înainte de a începe ştirile şi talk-show-urile de seară, băncuţa din faţa scării devine, pentru o oră sau două, un fel de "Poiana lui Iocan", o agora a înţelepţilor blocului (eventual a comitetului de bloc întrunit în şedinţă ad-hoc în plein air), pensionari încă tineri şi viguroşi în discuţii, atitudini şi sfaturi de tot felul. De fapt, începând cu subiectele predominant menajere, casnice, educaţionale dezbătute de dimineaţă şi continuând cu cele mai serioase de politică, sociale, sport sau ale comunităţii, ale ţării şi lumii în general, acolo, pe băncuţa de la scara blocului, fermentează opinia publică bucureşteană, se confruntă opţiunile, se răspândesc zvonurile, se cimentează părerile, se hrăneşte bârfa şi se ostoiesc frustrările.
Subiectelor cultural-mondene le vine rândul abia mai spre seară, poate până mai târziu în noapte, atunci când tinerii, încă becheri, se strâng la o ţigară şi poate o bere, două, la cutie cumpărate de la chioşcul de peste drum împreună cu o pungă de seminţe.
În urma tuturor acestor valuri de concitadini care s-au succedat pe băncuţa de la scara blocului unei capitale europene care în sfârşit are un pasaj rutier lat şi lung, rămâne - după o zi şi-o noapte caldă de vară - un covor dens de chiştoace asortate cu coji de seminţe de floarea-soarelui, peste care zace un morman de cutii de bere ce nu au mai avut loc în coşul de gunoi alăturat.
CĂLIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) şi doctor (Magna cum Laude) în ştiinţe militare, a fost ofiţer în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presă scrisă şi apoi ca ofiţer specialist în operaţii psihologice în cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO în Kosovo şi Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic şi istorie militară în România şi Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminică" şi al revistelor "Historia" şi "Istorie şi civilizaţie".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
