N-am vazut, pana in 7 septembrie curent, oameni care sa lacrimeze de emotie intr-o expozitie de arta. S-a intamplat la vernisajul Marianei Gheorghiu, o artista ce-si tradeaza prin rostirea molcoma ascendenta moldoveneasca, din vecinatatea Cotnariului, desi traieste de o viata la Cluj. O artista pentru care modestia nativa a insemnat mai putini lauri decat ar fi meritat, desi prezenta operelor sale in expozitii nationale si internationale a fost de multe ori remarcata si rasplatita cu premii. Dar cum viata pamanteasca este randuita ca o dreapta cumpana intre daruri si nevointe, Mariana Gheorghiu a fost rasplatita din belsug cu harul scornirii de lucruri nemaivazute, ce ies din mana sa harnica in felul spontan si firesc al coloratului fluture din nimfa cenusie pe care, altfel, n-o bagi in seama. Micul sau atelier este in sine o halucinanta instalatie care aduna un microunivers al lucrarilor incepute sau terminate, al obiectelor personale si instrumentelor de lucru. Dar, mai ales, tradat prin aromele sale, care, spun cartile, sporesc farmecul amorului - fanul sau, mai bine spus, multele feluri de ierburi devenite materia prima predilecta ce dobandeste corporalitate printr-o tehnica in care intervin materiale textile de consistenta inefabila. Acest atelier a fost reconstituit in salile Muzeului de Arta clujean, iar vizitatorii pasesc in expozitie trecand intai prin acesta. Ceea ce urmeaza s-a dorit a fi o extensie a spatiului obiectiv reprezentat de atelier in spatiul imaginarului artistei, cu rezultatele sale, operele de arta, identificate de titluri semnificative: Hora, Cumpana sufletelor, Scrisori parfumate, Ochii care vad, Curcubeu picurat... Pasajul se face printr-o pereche de porti realizate dintr-o tesatura translucida ce incorporeaza in ea un soi de rezumat al parcursului artistic ce se deschide. Revelatia acestui traseu e sentimentul intoarcerii intr-o zona stiuta odata dar uitata, o tandra rascolire a arhetipurilor care ne locuiesc si care fac ca mecanismele invizibile ce ne leaga profund de misterele alcatuirii acestei lumi sa devina mai tonice, iar energiile mobilizate sa ne ajunga in suflet intr-o mare emotie - catharsisul, - de care vorbeau vechii greci.
Multi dintre artistii nostri au incercat dupa '89 un racord imediat la mediile folosite cu predilectie in artele occidentale, abandonand in favoarea uniformitatii ceea ce putea fi fructificat ca aport original, definitoriu pentru spatiul nostru cultural, cu sanse de interes infinit mai mari pentru galeriile si muzeele apusene.
Mariana Gheorghiu este o artista a carei opera ampla si spectaculoasa, cu adanci radacini intr-o spiritualitate arhaica, romaneasca, aceeasi care l-a sustinut creativ si pe Brancusi (nu, alaturarea nu e deplasata) ar avea mari sanse de a se impune in perimetrul artistic occidental, daca organismul abilitat cu promovarea culturii noastre peste hotare - Institutul Cultural Roman - ar intreprinde demersurile necesare. Sunteti sceptici domnilor? Atunci poftiti in expozitia de la Cluj. Cu batiste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
