Poem confesiv
Dumitru Bădiţa
locuiesc de câteva săptămâni într-un vagon de la periferiatriajului
am eliminat pereţi interiori deschis spaţii noi
escamotat plafonul decojit am minibar living
dormitor cu pat matrimonial
o scară din lemn de cireş lăcuit urcă pe acoperiş:
urmăresc noaptea cum se aprind luminiţele în cer
şi în cartierul rezidenţial
am wireless şi jardiniere cu muşcate la ferestrele termopan
dar griji nu-mi fac: de la început am instalat un sistem
care produce în toate punctele vulnerabile câmp electric
zilnic livrez amănunte pe messenger ca să umflu gogoaşa
sper spre deliciul nou angajatei de la direcţia de marketing şidezvoltare
acum zece ani veneam de la sibiu în tren i-am descris
unei studente la a doua facultate traiul pe care pretindeam că-lduc
într-o colibă din inima pădurii andronache
am ajuns când rostopasca şi urzicile crescuseră până laglezne
şi primele deşeuri sintetice colorau deja luminişurile
seara târziu mâna mea s-a apropiat a descoperit un vaginpietrificat:
un closed ferm şi de durată pe uşa feminităţii
"de ce ai venit"
"oricum nu ţi-am crezut povestea
dar eşti un om bun"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
