Ziarul de Duminică

POEMUL SAPTAMANII/ Chelnerul

POEMUL SAPTAMANII/ Chelnerul
16.12.2009, 13:01 18
nemiloasă vreme. ieşim amândoi, patefonul
scârţâie, geamurile se sparg in urma noastră,
pielea ni se increţeşte. suntem indureraţi şi furioşi.
avem doar o batistă,
brodată cam de o sută de ani cu farmecele bunicii,
in fiecare colţ. de atunci lacrimile opace cad
cu un zgomot surd pe ob
rajii ei increţiţi.
ajungem la bar. chelnerul are moaca spartă,
cu un calm ciudat mătură toate cioburile,
apoi deschide o gură imensă şi le deşartă inăuntru,
in timp ce ochii ii sclipesc de parcă
o legiune de demoni şi-ar
fi găsit loc in sufletul lui imbibat de vodcă. afară,
nemiloasă vreme. fulgeră şi tună şi bate un vânt
care smulge copacii din rădăcini,
cu şuierat de locomotivă.
dar batista bunicii ne păzeşte de tot răul
care fierbe in chelner.
ne aşezăm la o masă. barul geme şi se clatină.
nu trec nici 5 minute şi chelnerul
cu prohabul desfăcut
ia bâta in mâinile vânjoase şi o agită cu rânjetul
diabolic pe moaca lui desfigurată,
deasupra capului. noi nici nu ne mişcăm. nici rugăciuni
nu bâiguim. furia şi durerea noastră
sunt mai puternice decât farmecele bunicii.
sângele bătrânului nu s-a potolit. iese
prin podeaua barului ca un şarpe vâscos, se incolăceşte
de picioarele chelnerului şi urlă, se zbate.
bătrânul zace de o lună la doi metri sub pământ, dar
sângele lui il răstoarnă pe chelner, apoi
il strânge de gât, il sufocă şi ii soarbe tot sufletul.
noi stăm la aceeaşi masă, bem vin şi furia, durerea
noastră se potoleşte acum.
vântul dărâmă barul. stăm ingropaţi sub
dărâmături şi bem ca altădată, când bătrânul venea
acasă, ne strângea in braţe şi ne povestea
din război, de soldatul neamţ cu care se făcuse
frate de cruce. apoi işi lustruia pipa

cu mâneca şi o privea cu drag in lumina soarelui.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO