Ziarul de Duminică

Poezii în „Biblioteca românească”/ de Stelian Ţurlea

Poezii în „Biblioteca românească”/ de Stelian Ţurlea

Poezii în „Biblioteca românească”/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

30.09.2011, 00:04 72

Liviu Georgescu - Sau dincoace de Stix. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti, a fost medic în România până în 1989. Din 1990, azilat politic în Statele Unite ale Americii, urmându-şi soţia care se refugiase politic din 1987. Din 1997 practică medicina internă în cabinetul său din New York. A fost membru al Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. După aproape 20 de ani de scris, timp în care nu a publicat niciodată sub regimul comunist, în 1998 se hotărăşte să publice din poemele sale. Apare editorial cu poeme în Lumină Lină, New York. I-au apărut până acum 11 volume in limba română, inclusiv cel de faţă.

"Nimeni n-a ştiut c-am murit, am mers pe drumul lung
şi am mâncat un fruct otrăvit.
Visele mele se frecau de copaci şi ei înfloreau.

Dar cine moare se opreşte pe drum,
caută un suflet să-i povestească.
Stă în tăcere acoperit cu eclipse. Stă fără glas
singuratec, dureros, aşteptând cuvântul,
liniştea cântătoare,
inima ascunsă-n cuvânt.

Am fost omorât fără să ştiu. Cu comete pe faţă muream
şi visele mele se frecau de copaci şi ei înfloreau."

George Vulturescu - Aur şi iederă. Autorul a publicat în revistele: Familia, Amfiteatru, Tribuna, Steaua, Flacăra, România literarä, Luceafărul, Apostrof, Convorbiri literare, Vatra, Viata Românească, Cronica ş.a. I-au apărut până acum zece volume de poezie, inclusiv acesta.

"Văd negru

negru ca lutul din valea nămoloasa a satului meu

Tireac, în care cad mâţişorii rachitelor de pe maluri,

negru precum în oglinzile acoperite cu ştergări din

casa mortului Ioan, unde stau pitite cele o mie de

imagini ale lui Dumnezeu fugind printre lăstărişuri

cu o mie de pui pe care îi mută lupoaica în dinţi

dintr-o văgăună in alta

Smintit, fac şi eu asta: mut cuvintele dintr-un

poem în altul: unele pentru Ochiul Orb,

altele pentru cel care vede.

(Dacă voi uita vreodată ochii lupoaicei

orb voi fi)

Pentru că sunt doi ochi în fiecare om

unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede

aşa cum spun înţelepţii şi Carl Sandburg care a văzut

doi Chrişti pe Golgotă: unul era pe cruce,

altul în gloată. Unul avea piroanele înfipte în palme,

altul degetele ţepene pe un ciocan bătând cuie"

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO