Putem spune ca, o data cu trecerea de la manifestarea "cenacliera" la carte (fie ea de grup sau personala), un autor face primii sai pasi spre consacrare. Intrebarea care se pune cand citim volumul editat de Pontica* este daca un grup care a functionat in asemenea circumstante poate fi creditat cu statutul de generatie. Addenda formata din texte critice de sustinere creeaza un tablou destul de unitar al receptarii. Stim insa ca au fost si destule respingeri...
"Dincolo de invocarea gratuita a prezumtiei de generozitate, aceasta antologie e un argument substantial ca Generatia 2000 exista. Ne luam acum libertatea, plina de riscuri, de a justifica, prin acest volum, ceea ce am sustinut cu aproape doi ani in urma, cand am prognosticat ferm existenta acestui fenomen poetic viu, aflat permenent in miscare imprevizibila, asumandu-ne toata responsabilitatea afirmatiilor" (Marin Mincu).
Intr-adevar, suntem de acord ca aceasta antologie (sustinuta si de cele trei volume ale Dosarului Euridice) constituie un argument substantial al existentei unui puls douamiist. Seriozitatea demersului este certificata si de existenta celor trei criterii de selectie (aici ma intreb insa daca au fost respectate intocmai): valoarea, prezenta in cenaclu si debutul editorial.
Pana una-alta, in ciuda faptului ca multi dintre cei antologati au respins eticheta douamiista (poate ca frecventa sa utilizare i-a diminuat din semnificatie), aceasta manta este extrem de utila criticului care urmareste fenomenul literar contemporan. In plus, acest critic, in diversele sale intrupari, a recunoscut intotdeauna ca generatia respectiva este o suma de eterogenitati.
Este vorba, in total, de 41 de scriitori, 34 de poeti si 7 prozatori, dintre care majoritatea au debutat editorial si in varianta solo. Ceea ce face acum Marin Mincu este o instituire a radacinilor, dar si o legitimare a cenaclului ca matca. Cred cu tarie in faptul ca, pe langa o conturare apasata a grupului, antologia impune si o regrupare a elementelor, intr-un soi de holism pe care nu sunt sigur ca toti tinerii scriitori il mai doresc. Dar aici e vorba si de egoismul celui care scrie: te faci frate cu grupul pana treci de prima carte.
De la deja clasicii Dumitru Crudu si Marius Ianus, la foarte tanara, virginal-impudica Miruna Vlada, volumul cere un efort imens cititorului, caci faliile dintre individualitatile textuale iti pot da o stare de ameteala fatala... Pot sustine cu mana pe inima ca acest volum ar cere unui critic serios cateva luni de lectura (cu pauzele de rigoare intre lecturi). Rafinamentul Doinei Ioanid, o scriitura feminina ce ascunde noduri de virilitate, precede poemele "crude", de anatomie mitologizata, ale lui Iulian Fruntasu, pentru a ne lasa apoi in bratele artistului plastic Gili Mocanu, unde cu greu vei gasi (de vei avea rabdarea sa cauti) valoare literara in instantele acelea teatralizate cu pretentii de (auto)ironie. Dan Sociu, Mitos Micleusanu, Razvan Tupa, Veronica A. Cara, Zvera Ion, Teodor Duna, Constantin Vica, Elena Vladareanu, Bogdan Perdivara, Alexandru si Mihai Vakulovski, Ruxandra Novac si Domnica Drumea sunt nume care, imi dau seama in timp ce scriu, nu prea mai au nevoie de o prezentare speciala. In marea lor majoritate, au trecut la timpul potrivit si pe la "Portretul artistului"...
Adevaratul portret, in aceasta saptamana, trebuie dedicat antologiei. Sunt si eu sigur ca, in timp, daca cenaclul Euridice va continua, vom avea certitudinea existentei si soliditatii acestei generatii. Una dintre conditii ar fi, insa, perpetua "innoire a sangelui", ca si evitarea unor conflicte generate de orgolii copilaresti. In aceasta linie de idei, ma intreb din ce motive absenteaza Claudiu Komartin din Generatia 2000... Cred ca intrunea toate "criteriile" necesare...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
