Ei bine, iata ca unul dintre lucrurile in care ce nu mai speram s-a intamplat: a reaparut revista "Fracturi", de data aceasta intr-o versiune noua (care a suferit un up-grade simbolic): "Fracturi 2.0". Sincer sa fiu, ii cam simteam lipsa, poate din cauza linistii anesteziante ce se lasase peste plaiurile dambovitene.
Fostii fracturisti incercasera sa-si puna amprenta asupra Cenaclului Euridice - unde nu putem spune ca n-au fost primiti, insa fara a se simti in largul lor. Aceasta versiune noua a "Fracturilor" imi pare mult mai matura decat seria veche, departe insa de a fi imbatranit in vreun fel. Chiar rubrica de "Realizari fracturiste" spune foarte multe: "Zvera a intrat la Regie Teatru IATC; Silviu - la actorie, tot acolo; Domnica preda la Scoala Centrala si traduce (Humanitas/ Polirom); UN e pe cale sa-si termine al doilea master; Raluca Baciu a devenit profesoara-model intr-un liceu bucurestean; Baetica profita din plin de posibilitatile de iesire din tara pe care i le ofera masterul ei. (...) Numai Ianus a ramas cum il stiti, student statut (anul IV), clocindu-si cafeaua pe coridoarele Facultatii de Litere...". Intr-adevar, maturizarea despre care vorbeam e cauzata de acelasi proces ireversibil in care sunt antrenati toti membrii "Fracturilor".
Diferenta fata de seria veche e vizibila cu ochiul liber: autorii noii serii a revistei au devenit cu totii intelectuali autentici (cu patalama), vaccinati si trecuti prin ciurul organelor universitare.
Ioana Baetica publica un "Manifest masochist", poem la fel de ultragiant cum erau si prozele sale din seria veche: "Dar toaletele sunt pline de excrementele iubirilor noastre,/ cearsafurile pline de ejacularile sufletelor noastre,/ ei se masturbeaza in fiecare secunda cu tamplele noastre/ si nici macar nu stiu, nu stiu, Doamne, nimic...". Despre literatura Ioanei Baetica am avut intotdeauna indoieli, iar poemul publicat acum nu reuseste sa ma convinga de contrariu. Cred ca e singura fracturista intepenita in ipostaza discursiva, lipsita de profunzime, dar da bine...
In pagina trei, Petru Cimpoesu explica de ce tine cu fracturistii ("Analiza literara a poeziei "Muie""); apoi, ni se ofera o rubrica de "Auzenii", una polemica (a lui Marius Ianus cu Radu Afrim), poeme de Razvan Tupa, Dumitru Crudu, Marie Uguay (in traducerea lui Marius Ianus), un interviu cu Alexandru Matei ("...ne multumim cu jalnice manifeste utilitariste ori nu mai stiu eu cum, ale unora care nu vor fi cititi in vecii vecilor daca nu se multumesc sa recite in costum steilmann poezii grele, care intereseaza cititorul cum ma intereseaza pe mine cotatiile la bursa"), doua pagini de Charles Bukowski in avanpremiera ("Factotum", in romaneste de Irma H.), cronici de film, de teatru etc.
In concluzie, o revista mai stapana pe mijloacele ei, cu un target bine precizat (tineri, studenti si liceeni), un colectiv care continua sa-si pastreze coeziunea/ coerenta. Sau, dupa cum scrie Domnica Drumea in editorialul ei (Resurrection Guaranteed), "nu putem lasa literatura adevarata sa moara. Nu-i poti pacali pe studenti sau pe pustanii de liceu cu marea si serioasa cultura osificata, cu papion si cu pielea rece si ingalbenita sau cu literatura de carton a veleitarilor. Pentru ca "Fracturi 2.0" se adreseaza celor tineri si foarte tineri. "Sectei lor". Ce sa-i faci, avem si noi ideile noastre fixe... Asta e infumurarea noastra".
Dati-i inainte cu ideile voastre fixe. Mie-mi plac.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
