"Lucian Boia are reputaţia unui istoric în răspăr cu ideile de-a gata, pe care i-au creat-o zecile de volume cu o tematică luxuriantă, de la mişcarea naţională românească, până la imaginarul climatic. Dar chiar şi cu această reputaţie, Lucian Boia şi-a păstrat privilegiul de a nu se transforma într-un autor-vedetă, ci de a da întâietate absolută cărţilor sale. I-a fost dat lui Eugen Stancu, un tânăr coleg de breaslă, să pătrundă în cabinetul istoricului, ticsit de ediţii vechi, dicţionare, tablouri şi obiecte de artă, şi să pună întrebări despre predestinare, familie, formare şi împlinire profesională. A obţinut răspunsuri surprinzătoare, bogate în idei şi în detalii, din care nu se poate construi o singură istorie definitivă, istoria carierei lui Lucian Boia, ci un mănunchi de istorii, totdeauna polimorfe şi deschise, istoriile lui Lucian Boia.", au scris editorii.
Eugen Stancu, născut înTurnu Măgurele în 1978, este doctor în istorie. A studiat la Universitatea din Bucureşti, la Central European University din Budapesta şi la Lincoln College, Oxford. A publicat Politics and Science Fiction: Science Fiction in Communist Romania 1955-1974 (VDM Verlag, 2008); a editat împreună cu Richard McMahon şi Hanna Orsolya Vincze Cultures of Communication: New Historical Perspectives, număr special al European Review of History (Routledge, 2009). A tradus Crearea Europei de Est: de la preistorie la postcomunism de Philip Longworth (Curtea Veche, 2002). Este director al Asociaţiei Eurocentrica şi cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti.
Lucian Boia, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului şi la istoria Franţei. În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.
"Retractil, insurgent şi seducător în scriitura sa istorică - comentează Ioan Stanomir -, Lucian Boia va fi asociat, în orice istorie intelectuală a anilor de după 1989, cu efortul de subminare al discursului naţionalist-autarhic modelând identitatea naţională. Stigmatizat de purtătorii de flamură ai purităţii româneşti, de la G. D.Iscru până la Ioan Scurt, absent din academii şi jurii, Lucian Boia a propus o strategie istoriografică ce rupe cu tradiţia nefastă a cecităţii şi autoiluzionării patriotarde. Şi poate că acest volum de «Istorii», născut din dialogul cu Eugen Stancu, va fi una dintre căile naturale de acces în interiorul unui sistem de gândire ce a marcat, profund, ultimele două decenii. În Eugen Stancu, Lucian Boia are un interlocutor ce deţine arta de a construi cadrul intelectual şi uman adăpostind o conversaţie cu miez şi fermecătoare. «Istoriile mele», imaginate de Eugen Stancu şi Lucian Boia, sunt una dintre cele mai profunde şi dezinhibate meditaţii în marginea condiţiei intelectuale a scrisului istoric. O dată cu aceste confesiuni, exemplaritatea paradoxală a lui Lucian Boia este revelată unui public întreg, iar arta de mediator al lui Eugen Stancu este una dintre raţiunile acestei treceri dincolo de oglindă, în intimitatea unui profesor şi autor rezervat cu apariţiile publice şi imun la tentaţia oricărui vedetism facil."
Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia. Istoriile mele, Editura Humanitas
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
