Tanarul artist Theodor Pelmus participa acum un an la o expozitie colectiva - alaturi de Andrei Ciubotaru, Radu Belcin si Florin Butiseaca -, in cadrul careia lucrarile sale se remarcau printr-un demers de identificare a propriului eu ca entitate creatoare. Interogarea identitatii artistului s-a dovedit ulterior o constanta a picturii lui Theodor Pelmus, cea mai recenta demonstratie fiind oferita de expozitia deschisa la galeria Atelier 35.
Intitulata "Portret pe robotron/ Hermes media 3", expozitia lui Theodor Pelmus isi propune sa fie o manifestare complexa, ce mizeaza pe o combinatie inedita de expresii vizuale. De altfel, trebuie amintit ca expunerea se declara o noua realizare a grupului "Hibrid" din care fac parte tinerii artisti Andrei Ciubotaru, Bogdan Pelmus, Theodor Pelmus si Stefan Tiron. Inclinati spre experimentalism, cei patru au propus pana acum mai multe proiecte, dintre care ultimul -un performance - s-a desfasurat chiar saptamana trecuta la Galeria Universitatii de Arta.
"Portretul pe robotron" al lui Teo Pelmus este o instalatie ce reuneste 27 de autoportrete, dispuse neordonat pe peretii galeriei si care se oglindesc permanent in bucati de oglinzi imprastiate pe jos. Triunghiulare sau ondulate, stralucitoare sau murdare, exfoliate sau oxidate, aceste oglinzi neobisnuite delimiteaza spatiul pictural. Pe un alt perete, sta lipit un fel de manifest care a dat si titlul manifestarii.
Pentru ca se concepe ca un urmarit, creatorul ne invita sa vedem sub fiecare autoportret mesajul: "Wanted dead or alive", una dintre concluzii fiind ca in cazul procesului sau martorii apararii lipsesc. Desi aceasta perspectiva asupra conditiei artistului este destul de interesanta, mesajul scris ajunge sa fie uneori prea incarcat cu elemente care nu se sustin. Fraze ca "Adevaratul portret robot se auto-asambleaza in mintea artistului Teo de la departamentul nou infiintat de criminalistica" sunt eclipsate de forta cu care comunica picturile. Toata aceasta frica si, in acelasi timp, constientizare a oglindirii se regasesc mult mai pregnant in portretele deformate ale lui Teo Pelmus.. Chipul devine pentru Theodor Pelmus marca a identitatii sI, cu toate acestea, artistul il supune celor mai fantastice transformari. Sub tusele sale puternice, care suprapun culorile, fata umana se pierde, conturul schematizat -un oval- abia ghicindu-se in cromatica incarcata. Atunci cand nu se dizolva in conglomerate de semne colorate, chipul se dezmembreaza in fragmente ce amintesc formal de cioburi. Se stabileste astfel o dialectica intre picturile animate de forte obscure si oglinzile fragmentate care culeg pe suprafata lor mostre de cromatism intens. Printre autoportrete, se gaseste intr-un colt o oglinda exfoliata pe care este lipita fotografia alb-negru a unui copil, iar dedesubt, imaginea unui barbat care se priveste in oglinda. Desi aceasta constructie nu se integreaza perfect in ansamblu, ea reuseste sa accentueze ideea neantizarii prin oglindire, precum si tema dublului, prezenta permanenta in creatia lui Teo Pelmus, daca ne aducem aminte doar de acel autoportret in ipostaza de nud avand o oglinda pe fata. In spirit postmodern, artistul incearca sa sugereze prin orice mijloace simulacrul, realitatea construita pe alte realitati. In acest sens, nimic nu poate fi mai expresiv decat invazia oglinzii in arta, ea insasi o alta copie. De asemenea, in foarte multe dintre lucrarile sale Teo Pelmus apeleaza la o cascada de tuse suprapuse care ingroasa desenul, atunci cand exista, sau topesc materia intr-un amorf indisolubil. Rezulta de aici impresia de graffiti, o alta forma a fragmentarismului si a simulacrului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
