Nu stiu care a fost concluzia sintetizata a acestor initiative jurnalistice, probabil nici nu s-a ajuns la vreo concluzie, dar e cert ca ele, initiativele, au reusit sa introduca la nivelul mental al multora cele doua concepte. Si, prin urmare, sa creeze complexe.
Mi s-a intamplat in ultima vreme, prin diverse centre urbane importante din unele regiuni ale tarii, sa aud autocompatimiri ale unor oameni de cultura, care indicau spre Bucuresti ca spre locul tuturor relelor: de-acolo ni se pun piedici, nu ni se dau fonduri, scriitorii din provincie nu ies asa de usor in strainatate, nu publica asa usor in revistele centrale etc. etc. La randul meu, am auzit de nenumarate ori indemnul: "Ce mai stai in Iasi? Du-te la Bucuresti, acolo o sa ai cu adevarat sanse, iti irosesti talentul in provincie". Suna aproape amenintator. Provincia este insa, in opinia mea, un loc mai degraba psihologic, in momentul de fata, decat unul fizic. Provincia mentala e un loc in care te refugiezi de unul singur, pentru ca n-ai reusit sa depasesti granitele, la fel de mentale, spre un El Dorado cultural creat de propria imaginatie.
Las insa deoparte speculatiile de acest tip, altfel la indemana oricui. Si incep sa numar, contabiliceste, cartile scriitorilor romani tradusi, in ultimii doi-trei ani, in strainatate: in jur de 20 de copyright-uri vandute, multe dintre ele chiar cu sprijinul financiar al ICR-ului bucurestean. Printre ele, Raiul gainilor si Sunt o baba comunista!, romane ale ieseanului Dan Lungu, aparute sau in curs de aparitie in Franta, Slovenia, Austria, Ungaria; Trimisul nostru special al la fel de ieseanului Florin Lazarescu, deja aparut in Austria si Franta, in curs de aparitie in Slovenia; Simion Liftnicul, al bacauanului Petru Cimpoesu, tradus cu imens succes in Cehia, unde a si obtinut cel mai important premiu al tarii respective, "Magnesia Litera". Ca sa nu mai amintesc de comisia nationala (bucuresteana) constituita pentru premiul literar "Strega Europeo", care a ales dintre candidatii romani tot un "provincial", pe acelasi Petru Cimpoesu. Si am dat numai cateva nume cu ajutorul carora "provincia", fie ea ieseana sau bacauana, intra alaturi de capitala, fara nici o problema, in Europa.
Pana nu mi se vor da exemplele contrare, imi va fi greu sa cred deci ca scriitorul iesean (caci despre "provincia" ieseana scriu aici, pana la urma) este defavorizat, pe criterii oculte, prin comparatie cu scriitorul bucurestean. Am avut ocazia, in ultima vreme, sa discut cu diversi traducatori, editori, coordonatori de proiecte culturale din diferite tari occidentale. Aproape fiecare detinea o lista de autori romani remarcati - liste ce n-aveau la baza nici cel mai mic criteriu regional. Sigur, argumentul poate fi lesne contracarat: nimeni n-a spus ca strainii ar avea in minte antiteza provincie/capitala. Insa acele liste erau, in genere, facute prin consultarea diverselor institutii culturale romanesti, uneori prin consultarea unor oameni de cultura din Bucuresti. Mai mult, in general strainii lauda deschiderea de care dau dovada, in ultima vreme, ICR-ul si Ministerul Culturii, prin subventionarea traducerilor, a deplasarilor si a lecturilor in strainatate ale scriitorilor romani.
N-am sesizat, pana acum, in cadrul proiectelor subventionate, nici un fel de retinere a amintitelor institutii oficiale in a aproba fonduri prin prisma amintitei antiteze provincie/capitala.
Nu am scris toate acestea pentru a face vreo apologie MCC-ului din Romania sau ICR-ului. Despre ambele institutii se poate scrie si altfel. Hartogaraia si birocratia excesiva inca reprezinta probleme reale, ca in multe alte institutii romanesti. Nu puteam insa sa nu ma folosesc de argumentele pe care, prin ceea ce fac, mi le ofera. Am scris insa acum pe acest subiect pentru ca, in mod surprinzator, in ultima vreme, dupa cativa ani de stagnare a temei, am primit numeroase invitatii la dezbateri culturale legate, din nou, de provincie si lupta ei teribila cu capitala. Si nu-mi dau seama ce i-ar putea face pe jurnalistii culturali, in afara vreunei lipse estivale de subiecte, sa reia o discutie care, fara doar si poate, e cel putin vetusta acum. Cand lumea intreaga vorbeste de globalizare ca despre o realitate indubitabila, cand internetul a creat linii directe si oricand disponibile nu doar pe "ruta", sa spunem, Iasi-Bucuresti, ci la fel de bine pe cea care duce de la Iasi la Berlin, de la Bucuresti la Londra sau de la Targu- Jiu la New York, mi-e greu sa pricep cum se mai poate vorbi despre provincie versus capitala. Am incercat sa arat apoi, mai sus, ca nici cand vorbim despre institutii discutia nu-si mai are rostul. Din pricina implicarii personale, am ezitat, tot la nivelul institutiilor, sa amintesc de efortul Editurii Polirom, cu sediul principal in Iasi, care are, de cativa ani, cel mai vizibil program de promovare a literaturii romane. O fac insa in cele din urma, caci acest ultim argument, dincolo de orice implicare personala, e unul cat se poate de corect si de greu de contrazis.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
