Ioan Pintea s-a născut la 26.10.1961 în Runcu-Salvei, Bistriţa-Năsăud. Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Preot paroh la Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi"din Bistriţa. Redactor-şef la revista Mişcarea literară. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (filiala Cluj). A editat, prefaţat şi îngrijit o mare parte din opera lui N. Steinhardt: Dăruind vei dobândi, 1994 (ajunsă la ediţia a VII-a); Călătoria unui fiu risipitor, 1995, Ispita lecturii, 2000, Pledoarie pentru o literatură nobilă si sentimentală (volumul I şi II), împreună cu Radu Săplăcan, 2001, 2003, Eu însumi şi alţi câţiva (eseuri noi şi vechi), 2001, O icoană maramureşană Nicolae Monahul, 2002, Eseu romanţat asupra neizbânzii, 2003; Cuvinte de credinţă, 2006.
Poezie: Frigul şi frica, 1992, Mormântul gol, 1999, Grădina lui Ion (versuri), 2000, Casa Teslarului, 2009, 50. Poeme alese, 2011.
Eseuri, jurnale, convorbiri: Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu N. Steinhardt, Editura Dacia, 1993; ediţie definitivă, Ed. Humanitas, 2006; Ed. Polirom, 2009; Însoţiri în Turnul Babel (eseuri şi dialoguri), 1995; Bucuria întrebării. Părintele Stăniloae în dialog cu Ioan Pintea, 2002, Primul interviu publicat în presa din România înainte de 1989 cu marele teolog; Admiraţii ortodoxe (eseuri teologice şi literare), 2003; Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt, 2007.
Este autorul Slujbei de canonizare a Cuviosului Pahomie de la Gledin (2006) şi a Slujbei de canonizare a Sfinţilor Martiri Năsăudeni (2007)
Poezia lui a fost tradusă în franceză, engleză, italiană, germană şi maghiară.
"Proximităţi şi mărturisiri conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Am consemnat întâlniri esenţiale pe care le-am avut cu personalităţi fascinante din lumea teologică şi culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură personală şi adecvaţi timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi redevin contemporane nouă. De asemenea am evocat momente trăite ca paroh într-un sat cu totul special din Transilvania, dar şi secvenţe din călătoriile făcute la Viena, Ierusalim, Amsterdam, Veneţia, Sankt Petersburg, etc. În profunzime e vorba despre un jurnal de cititor/scriitor."- Ioan Pintea
"Din mulţimea preocupărilor şi dăruirilor sale, nu se putea ca Ioan Pintea să nu scrie jurnal. Lecturi înfrigurate, farâme de trăiri estetico-religioase, revelaţii sau domesticităţi «argheziene», întâlniri, întrebări, evocări ale copilăriei sau ale tinereţii optzeciste, note de drum în tara şi prin Europa, literatură, morală, credinţă, tot ce se petrece în sine şi în preajma lui se încarcă de sens, devine semn existenţial, amestec de livresc şi trăire efervescentă. O puzderie de nume, date, titluri, figuri şi întâmplări prin care - spiritual receptat - diurnul cel mai banal se înalţă ca nouă dimensiune a fiinţei. De-am avea măcar douăzeci, dacă nu o suta, de astfel de preoţi (aşa cum dorea Noica tinerii «mâncători de foc» prin care să facem cultură de performanţă), cu totul altfel ar arăta dialogul intelectualilor laici cu Biserica ortodoxă." - Dan C. Mihăilescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
