- Unde sunt academicienii ?
- Aici !
- Aici?
Doamna cernită, cu micul ei buchet de imortele, priveşte împrejur cu mirare. Stă lângă o movilă de nisip între două coşmelii de tablă sprijinite de gardul înalt de zid, cu ocniţe pătrate ca nişte colivii de porumbei, o stivă de fiare negre, grilaje şi cruci contorsionate, o roabă şi două cabine ecologice. S-a închinat la Eminescu, a aprins o lumânare şi a potrivit-o printre florile ce-l acoperă veşnic, a rătăcit pioasă pe aleile pietruite, a trecut pe lângă Nichita, Eugen Barbu, Ulici, Grigore Hagiu, pe lângă troiţe de lemn ori monumente de piatră, unele vechi, mâncate de licheni, altele noi din granit negru, strălucitor, generaţii de Ionescu, Manolescu, escu, Stamatiu, tiu, Cracoveanu, eanu, eanu, adăpostiţi de castani şi tei înalţi, acoperiş prietenos. S-a strecurat apoi printr-un gard de sârmă şi a ajuns într-un ghetou unde, în lungul unei alei nepavate, noroioasă şi şerpuită, se aliniază, cuminte şi modestă, crema intelighenţiei româneşti, iluştrii răposaţi ai Academiei Române. Deşi Corneliu Baba are un plop, Constantin Chiriţă o tufă de tuia şi Gheorghiu un pui de salcie, o lumină rece îi uneşte, un pustiu de gheaţă îi desparte.
Aici, de opt ani, vin eu cu găletuşa şi cădelniţa să mă văd cu cei plecaţi.
Îngerul de argint de pe mormântul lui Alin e acum învelit în frunzele salciei, nu se zăreşte decât când bate vântul. Peste un an, doi, însă, când se va înălţa, îi va face boltă, umbra ei darnică îi va ocroti şi pe ceilalţi, chiar şi pe Maurer, cel înghesuit lângă gard.
Eu aduc de acasă iederă şi fac nişte buchete atât de artistice că toţi vecinii sunt invidioşi, ruşinaţi de borcanele lor de plastic cu şase crizanteme îngheţate sau doar cu frunzele uscate ce flutură printre bălăriile înalte. Îmi fac frumos datoria, deşi nu cred că Alin mai dă prin cimitir, că socoteşte pomenile şi lumânările, o fi, poate, o lumină, un verde Veronese, un galben de Neapole, sau poate o variaţiune pe o temă de Haendel, sau o rimă, sau o aromă, sau o metaforă… Ceva transparent, în orice caz. O viaţă s-a luptat să transforme materia în spirit.
Să-l cert eu oare că a fost prea harnic ? Prea darnic? Contemporanii lui, care aveau casele pline de Gheorghii, îmbătrânesc şi unii chiar mai şi mor. Moştenitorii lor răspândesc cu răceală strânsura de dragoste şi prietenie, casele de licitaţii sunt asaltate de oferte, câte cinci, şase o dată, desene cu însemnări sau dedicaţii înduioşătoare, evaluate la întâmplare, ce rămân nevândute. Pot eu oare să le strâng din nou? Cum să le păstrez? Cum să le onorez? Biblioteca Naţională căreia i-am donat seria Arcimboldo, cu condiţia să le expună, le ţine dosite şi nefişate. Să mă plâng eu, încă o dată, de poporul ăsta sărac cu duhul, care nu-şi cinsteşte valorile? Să regret că nu s-a expatriat la timp, ca Brâncuşi, Ionescu sau Cioran? O vină de plătit cu o eternitate?
Şi se mai găseşte câte un deştept să facă falsuri! Ieri l-am dovedit din nou: ia după album o poză mai arătoasă şi o copiază cu rigla. De ce nu face oare Bălaşa? E mai uşor de plastografiat, poate cere de zece ori mai mult şi parveniţii care preferă figurativul său idilic ar fi mult mai uşor de prostit.
*
Ieri s-a prăpădit şi Nicu Smigelschi, vineri avem înmormântarea. Să mori iarna e foarte prost, se ajunge greu la Bellu, lumânările se sting din cauza curentului, lacrimile îngheaţă pe obraji, florile se obrintesc de frig şi niciun pic de romantism nu îmbracă momentul cu o lumină aurie.
Circuitul meu prin cimitir se va extinde şi prin partea de nord. Norocul meu e că şi acolo e plin de prieteni, Amza, Gina Patrichi, Poldi, Toma Caragiu, pe care nu i-am văzut de mult şi de care mi-e tare dor…
Anamaria Smigelschi, născută în 1938, al patrulea copil dintr-o familie specială,
tatăl, arhitect, fiul pictorului ardelean de origină poloneză Octavian Smigelschi şi mama, italiancă venită în Romania prin căsătorie, soţia lui Ion Alin Gheorghiu, este artist plastic-grafician, posesoare a numeroase premii naţionale şi internaţionale, autoare a opt cărţi pentru copii şi ilustratoare a nenumărate altele. Trăieşte şi lucrează în Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
