Profesorul Vasile Dem. Zamfirescu este unul dintre cei mai cunoscuti psihanalisti din tara noastra. Presedinte al Societatii Romane de Psihanaliza, director al unei edituri - Trei - care si-a castigat un renume stiintific de nezdruncinat, a tiparit integral opera lui Freud in romaneste, iar in prezent preda un important si foarte audiat curs de psihanaliza la Facultatea de Psihologie a Universitatii "Titu Maiorescu".
- Sunteti unul dintre putinii care au avut curajul sa practice psihanaliza inainte de 1989. Care era situatia ei atunci?
- In Romania anilor comunisti, aceasta terapie a fost interzisa, in special din motive ideologice. Era o teorie si o practica total neagreata de ideologia comunista si, prin urmare, marginalizata, eliminata. Alaturi de alte orientari stiintifice sau filosofice indezirabile (existentialismul, sociologia, genetica s.a.), psihanaliza a fost cvasiabsenta 50 de ani din cultura romaneasca. Dar particularitatea psihanalizei fata de celelalte discipline ostracizate a constat in faptul ca, pana in ultima clipa de viata a regimului comunist, a fost singura mentinuta in afara culturii, in timp ce toate celelalte au reintrat treptat in circuitul cultural-educational. Asta spune ceva despre teama ideologiei comuniste in fata psihanalizei si a altor orientari de idei care subminau sistemul.
- Ce anume ii speria la psihanaliza?
- Faptul ca este un demers care are ca rezultat, in caz de reusita, un mental independent. Cu alte cuvinte, psihanaliza te face sa gandesti cu propria ta minte, sa iti asumi propria personalitate si sa fii independent fata de manipulari si de constrangeri. Psihanaliza este la antipodul spalarii de creier si face imposibila operatia respectiva. Acesta a fost principalul motiv pentru care, cel putin in plan ideologic, psihanaliza a fost eliminata. In planul practicii, insa, lucrurile nu erau chiar atat de severe. Existau cativa oameni care o practicau si nu existau conditii sa devina periculoasa.
- Dvs. de ce v-ati indreptat spre psihanaliza?
- O serie de intamplari m-au condus aici. Dintre acestea, doua mi se par cu adevarat importante. In primul rand, in perioada in care eram cercetator la Institutul de Filosofie (1965-1967), liberalizarea culturala generala s-a rasfrant si asupra temelor din planul de cercetare de la Institut. Asa am putut sa-mi aleg o tema de psihanaliza. In istoria Institutului se intampla pentru prima oara asa ceva. Nu va pot spune cum de mi-a trecut prin minte o asemenea tema; e un mister si pentru mine. In Facultatea de Filosofie (pe care am absolvit-o) nu se vorbea despre psihanaliza, iar daca se pomenea ceva, se vorbea la superlativul negativului. Prin urmare, nu aveam suficiente informatii ca sa-mi fi format o idee despre ce inseamna ea. Dar, din aer, din filme, din ce mai transparea, m-am informat si am propus aceasta tema de cercetare. Atunci am inceput sa citesc masiv tot ce exista la noi. Citeam enorm - o suta de pagini pe zi. Era o sete uriasa, pe care mi-o satisfaceam din plin. Dupa un numar de ani, insa, mi-am dat seama ca ma plafonez, ca orice as citi si oricat as citi nu mai progresez in domeniu. Si atunci a aparut a doua intamplare. Fiind invitat la Institutul de Psihologie sa tin o expunere despre psihanaliza, l-am intalnit pe Eugen Papadima, care mi-a spus intr-o discutie particulara ca el practica psihanaliza. Mi-a ramas in minte ideea si, in momentul in care am facut rost de bani, i-am solicitat o analiza personala. Astfel, am adaugat la partea teoretica partea practica, respectiv intalnirea cu propriul meu inconstient, pentru ca aici nu e de ajuns sa citesti carti.
- Din anul 2002, sunteti presedintele Grupul Psihanalitic Roman, infiintat in 1990. S-a integrat miscarea psihanalitica de la noi in comunitatea psihanalitica internationala?
- Schimbarile sociale de dupa 1990 au oferit grupului nostru posibilitatea de a comunica imediat cu psihanalistii din Occident, contactul strans cu acestia fiind, pentru noi, una dintre prioritati. Am reusit astfel sa recuperam mult din ramanerea in urma de care vorbeam. Astazi, Societatea Romana de Psihanaliza este membra a Asociatiei Internationale de Psihanaliza. In momentul de fata, vine in Romania de trei ori pe an un grup de colegi desemnati de catre Asociatia Internationala de Psihanaliza sa ajute grupul nostru sa se apropie cat mai mult de standardele internationale actuale in ceea ce priveste modul de organizare a Societatii noastre ca Institut (marile Societati din lume au un Institut care formeaza psihanalisti). Exista un germene de Institut si la noi, opt dintre membrii lui fiind recunoscuti de Asociatia Internationala: Alfred Dumitrescu, Ioana Ene, Rodica Matei, Brandusa Orasanu, Silvia Papadima, Eugen Papadima, Vera Sandor si subsemnatul.
- Exista niste probleme anume de care este preocupata comunitatea internationala psihanalitica vis-a-vis de individul contemporan?
- Disfunctiile psihice abordate de psihanaliza nu mai sunt aceleasi ca pe vremea lui Freud. Pe langa nevrozele clasice, sunt abordate astazi psihanalitic disfunctii mai grave - de tip borderline -, cazuri situate intre nevroza si psihoza, dar mai ales psihoza - boala psihica cea mai grava - cu succese schimbatoare si cu puncte de vedere controversate in privinta eficientei. La fel de interesant este ca, in Occident, foarte multi oameni sanatosi se supun psihanalizei personale pentru a-si maximiza performantele. Este o directie relativ noua, aparuta dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand foarte multi occidentali faceau psihanaliza nu pentru ca aveau disfunctii, ci pentru ca voiau sa se cunoasca mai bine, sa-si descopere potentialitatile si capacitatile, pentru o mai buna utilizare.
- Psihanaliza a fost privita intotdeauna ca o terapie a celor cu bani. Astazi, in Romania, cui este ea accesibila?
- La noi, psihanaliza nu este accesibila tuturor celor care realmente ar avea nevoie de ea, dar nu din motive financiare, caci preturile sunt oricum adaptate posibilitatilor romanesti. Nu este accesibila pentru ca foarte multi nu cunosc beneficiile pe care ea le aduce. Prin urmare, mai putin nivelul financiar si mai mult lipsa de informatie impiedica accesul la psihanaliza a celor care au nevoie de ea.
- Psihanaliza s-a bucurat de aproape un secol de glorie. Are, asadar, un trecut. Spuneti-ne cateva cuvinte despre prezentul ei si, daca se poate, conturati-i viitorul, la noi si in lume.
- Dincolo de orice indoiala, psihanaliza a fost, este si va fi o disciplina controversata. Adversarii ei nu pierd nici o ocazie s-o combata, unul dintre argumentele folosite astazi fiind acela ca psihanaliza si-a trait traiul si ca este vremea sa se retraga. In realitate, in Occident, lucrurile nu stau deloc asa. Este adevarat ca psihanaliza nu mai tine prim-planul televiziunii, al literaturii, al ziarelor, al filmelor si este concurata astazi de o multime de alte noi forme de psihoterapie, dar e departe de a fi pe cale de disparitie. Sunt regiuni ale lumii, in afara celor cunoscute drept cartiere generale ale acesteia (Franta sau SUA), unde psihanaliza cunoaste o dezvoltare si o expansiune de necrezut. Ma refer la America Latina. Un alt aspect pe care lumea mai putin binevoitoare nu vrea sa-l ia in considerare este patrunderea psihanalizei in fostul lagar comunist, de pilda, in Rusia. In ce priveste Romania, pe masura cresterii economice, va cunoaste si psihanaliza o dezvoltare puternica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
