Cuvantul "filozofie" trimite la practici ale gandirii atat de disparate incat nu poti impiedica aparitia intrebarii daca exista o "esenta" a filozofiei, adica un ansamblu de trasaturi necesare si suficiente care sa faca dintr-o utilizare a gandirii una filozofica. Wilhelm Dilthey* - cel care, la rascrucea veacurilor 19 si 20, construia o "critica a ratiunii istorice" - este unul dintre ultimii care au crezut ca o asemenea esenta exista.
Fireste, ne spune Dilthey, denumirea de "filozofie" este aplicata unor discursuri extrem de diferite. Aceste discursuri sunt insa manifestarile unor "trairi" structurate pe care le putem retrai, intelege si descrie (trei verbe fundamentale pentru hermeneutica diltheyana). Retraind si intelegand diversele trairi ce se manifesta in diversele filozofari de pana acum se poate ajunge, prin inductie, la identificarea acelei unitati structurale individuale si comunitare pe care o numim "filozofie".
Sa trecem peste retrairea filozofarilor de catre Dilthey si sa vedem doar cum o intelege. Filozofia ar fi o "realizare" ce-si are sursa in "nevoia spiritului individual" de "a reflecta asupra comportamentului sau, de a modela din interior actiunile si de a le conferi stabilitate launtrica, de a da o forma durabila relatiei lui cu intregul societatii umane". Nevoia aceasta ar indrepta spiritul spre identificare, dincolo de inlantuirea faptelor concrete, spre un "concept universal" sub care sa le puna, precum si spre aflarea "principiului universal" in virtutea caruia lumea este cum este si nu altfel, etc. E limpede insa ca nu toti filozofii se pot recunoaste intr-o asemenea descriere.
"Ce este un joc?" e o intrebare "tare" si care ne duce pe drumuri gresite, spunea Wittgenstein, caci ne face sa cautam ceva ce ar fi comun pockerului, sotronului si jocurilor olimpice cand este evident ca nu exista asa ceva. Ar fi mai bine sa ne punem o alta intrebare, mai "slaba", si anume "dupa ce recunoastem ca ne aflam in fata unui joc?", intrebare care, in loc sa postuleze existenta unei esente, te indeamna doar sa identifici un "aer de familie", o serie de plaje de similitudini intre membrii unei clase. Nu ar trebui oare sa procedam la fel cu "filozofia"?
* Wilhelm Dilthey, Esenta filozofiei, Humanitas, 2002, traducere, studiu introductiv si note de Radu Gabriel Parvu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
