Nu stiu daca ati bagat de seama, dar s-au rarit semnificativ in Romania replicile care incep cu "Deci". Sigur, cand zic "in Romania", de fapt comit un abuz, pentru ca ma bazez pe ceea ce-mi aud urechile in mod nemijlocit si pe frazele de la radio si TV. Cred insa ca acestea din urma, cel putin, sunt cumva semnificative, chiar daca nu respecta toate regulile unui sondaj profesionist.
Dizolvarea - in doar cativa ani, totusi - si eventuala cvasi-disparitie din uzanta lingvistica a unui obicei tampit, care in esenta poate fi definit drept "subordonata fara regenta" sau "concluzie fara ipoteze", este un superb exemplu care vine sa probeze, in primul rand, ca nu trebuie niciodata sa-ti pierzi speranta. Editand, la mijlocul anilor ''70, un Indreptar al greselilor de limba, regretatul Alexandru Graur explica, in prefata: stiu ca sunt slabe sanse pentru cele ce urmeaza, dar tot asa gandeam, in urma cu un sfert de secol, cand am pornit campania impotriva lui "complect"; or, iata ca am ajuns sa vad minunea: a disparut din limba!
Intre incremenirea in proiect a celor care refuza orice innoire a limbii si concesivitatea senina a acelor care accepta aproape orice - e cale de mijloc. Daca un nou sens conferit unui cuvant (vezi de pilda "locatie"), un imprumut de neocolit ("soft") sau "scurtatura" unui cuvant ("mersesem" in loc de "merseseram") chiar se impun, la nivelul majoritatii vorbitorilor de romana, pe termen lung, atunci, da, fireste, e normal sa le acceptam ca atare. Dar nu trebuie sa cedam asa de usor precum o face recentul DOOM cu al sau "nicio". Ma indoiesc profund ca majoritatea romanilor scriu asa si as vrea sa vad studiul statistic care a stat la baza deciziei.
Oricum, la fel ca si in cazul legilor juridice, orice om are dreptul sa se lupte din rasputeri pentru schimbarea unei reguli gramaticale - dar trebuie s-o respecte atata vreme cat e in vigoare. Daca vrei sa nu cazi in ridicol, lucrul acesta e valabil chiar si pentru scrisele ori nescrisele reguli stilistice. Spun asta pentru ca, din nefericire, slabirea lui "deci" a coincis cu intarirea altei aberatii: "Noi, ca si romani..." O influenta ardeleneasca, dublata de spaima posibilelor cacofonii, a creat acest aiuritor automatism cu tendinte de generalizare. Asta in conditiile in care "si" nu este necesar (si suna rau) chiar daca dupa "ca" urmeaza un cuvant care incepe cu "c". Pentru ca in loc de "ca crestini" poti spune, de pilda, "crestini fiind". Nu exista cacofonii evitabile doar prin "si" ori, mai bizar, prin virgula! Dar despre asta am mai vorbit aici. tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
