Danion Vasile
Jurnalul convertirii
De la yoga la Hristos
De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii
Editura Areopag, Editura Meditaţii
Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Justinian, Epsicopul Maramureşului şi Sătmarului. Ediţia a şaptea. Scriitorul şi teologul Danion Vasile are 31 de ani şi desfăşoară o intensă activitate apologetică (articole, cărţi, conferinţe, emisiuni radiofonice). Danion Vasile este doctorand în Patrologie la Facultatea de Teologie din Universitatea Aristotel, Thesalonic, Grecia. Cu câţiva ani în urmă am prezentat în ziarul nostru cartea sa „Tinerii şi sexualitatea - Între iubire şi păcat”, tiparita cu binecuvantarea IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei si al Europei Centrale care afirma despre acest volum: „Cartea lui Danion Vasile este prin tema pe care o trateaza o carte rara in literatura bisericeasca. Din cartea aceasta intelegem inainte de toate ca fericirea pe care o cauta omul nu poate fi gasita in pacat. Sa vedem deci omul si creatia asa cum au fost facute de Dumnezeu si sa ne minunam de frumusetea lor.”
Titlul noii cărţi a stârnit interes. Între zecile si sutele de cărti de pe tarabe a apărut un titlu nou: Jurnalul convertirii. Avem de-a face cu un jurnal care trădează afirmatia victorioasă a unui om: „M-am lepădat de erezie!”. Cartea este descrierea modului în care un tânăr din zilele noastre încearcă să răspundă dragostei dumnezeiesti. Despre continutul cărtii: în prima parte aflăm despre o sumedenie de experiente spirituale interesante, în cea de-a doua locul acestor experiente este luat de cugetări, dialoguri purtate de autor cu părintii care i-au marcat viata. Si, uneori, aceste dialoguri nu oglindesc cu aceeasi febrilitate frământările autorului: interesul stârnit de cugetări se ridică mai greu la interesul pe care îl trezeste succesiunea faptelor prezentate în primele capitole.
Iată un fragment din capitolul „Întâlnirea cu lumea paranormalului”:
„3 august 1990
Am trăit o minune... Pentru prima dată în viata mea am avut de-a face cu o manifestare a puterilor paranormale, manifestare care m-a marcat foarte tare. Începând de astăzi, viata mea se va schimba. Începând de astăzi, voi face toate eforturile pentru a urca pe treptele desăvârsirii. Jurnalul pe care îl încep acum va fi un martor al experientelor mele spirituale. În el voi scrie tot ceea ce voi simti mai deosebit. Mi-am dat seama că, în ceea ce priveste experientele spirituale, nu multi pot întelege ceea ce le spui. Te pot considera nebun. Or Jurnalul nu mă va incomoda cu întrebări stupide: va sti că ceea ce scriu este adevărat.
Pe de o parte, nici mie nu mi-ar fi usor să cred dacă cineva mi-ar relata că a trăit ceea ce mi s-a întâmplat astăzi. Dar stiu că nu a fost o iluzie: a fost butonul care mi-a aprins motorul mintii ca să dau la o parte toate micile probleme care îmi răpesc timpul, si să pornesc pe drumul spre cer.
Ceea ce mi s-a întâmplat a fost minune, mai ales pentru că mi-a demonstrat, fără putintă de tăgadă, că oamenii au puteri paranormale, că oamenii au puteri de care nu îsi dau seama si pe care nu se pricep să le pună în valoare.
Sper ca, peste ani si ani de zile, când memoria îmi va mai slăbi, când îi voi uita pe unii dintre cei pe care îi voi pomeni aici, recitirea acestui jurnal să fie un moment cât se poate de plăcut. Amintirea Marelui Drum spre cer, cu suisurile si coborâsurile sale, va avea ceva din înăltarea sufletească pe care o simt eroii care si-au biruit dusmanii: sunt plini de răni, dar victoria le apartine.
Si pentru că numele se pot uita usor, voi face niste mici precizări care, la bătrânete, mă vor ajuta să mi-i aduc aminte pe cei cu care mi s-a intersectat destinul.
Iată cum s-a întâmplat: m-am dus în vizită la Cristina Andrei, care a fost eleva preferată a mamei. Acum are vreo douăzeci si trei de ani. Am vorbit cât am vorbit si, la un moment dat, eu am spus o minciună banală, nici nu îmi aduc aminte care. Nu îmi putea trece prin cap că o exage- rare mă poate lovi ca un ciocan.
În clipa în care am mintit-o, am simtit cum din ea iese o putere aproape fizică, putere care mă îndepărta de Cristina. M-am dus spre perete, speriat, si îmi venea să sar pe fereastră, căci nu mai suportam energia care iesea din ea. Norocul meu a fost că ea si-a dat seama că trebuie să iasă cât mai re pede pe usă. Eu nu mă gândeam să ies din cameră, pentru că asta presupunea să trec pe lângă Cristina si mi-era teamă că as fi fost lovit mult prea tare de puterea ei.
După câteva secunde, m-am linistit. Cristina s-a întors în cameră si lucrurile au intrat în normal.
«Stii de ce cred că ti s-a întâmplat asta? Poate pentru ca să întelegi că ai gresit. Te-ai jucat cu minciuna. Minciuna înseamnă să te unesti cu puterile întunericului. Si pentru că m-ai mintit pe mine, iar eu încerc să slujesc cât mai mult Adevărul, puterea adevărului a iesit din mine.»
Mă simteam ca în fata unei zeite: «Crezi că există puteri ale întunericului? Ce stii despre existenta lor?», am întrebat-o plin de curiozitate.
«Cu mine e o poveste lungă. Eu însămi am folosit mai demult aceste puteri. Si ceea ce ti s-a întâmplat tie e aproape nimic. Eu am fost la o vrăjitoare care în fata ochilor mei a ridicat o masă de la pământ, la mai mult de jumătate de metru, numai cu puterea vrăjilor.»
Cristina nu îsi dădea seama că am simtit atât de clar acea putere care mă izbise, încât nu m-as fi mirat dacă atunci s-ar fi ridicat în aer masa de lângă noi. Cristina nu părea prea surprinsă de experienta prin care am trecut. Din afară nu pare ceva prea palpitant. Dar pentru mine a fost ca o minune. Oricum, discutia care a avut loc fusese cea mai interesantă discutie pe care o purtasem în viata mea.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
