Am citit si eu studiul doamnei Marta Petreu din Romania literara. Nu rezulta de nicaieri din cuprinsul acestui studiu ca autoarea ar intentiona sa-l "negativeze" pe Mihail Sebastian cu scopul ascuns de a-l scoate, implicit, mai pozitiv pe Mircea Eliade. Aceasta asertiune echivaleaza cu un proces de intentie, cu nimic dovedit. Iar afirmatia nuda, excesiva, ca distinsa autoare din Cluj ar fi "foarte aproape de o incercare de frauda istorico-literara" este, dupa mine, hazardata, jignitoare, teribilista.
De ce teribilista? Pentru ca, probabil, in conceptia unor tineri critici, atacarea maestrilor si provocarea de scandal reprezinta un prilej suplimentar de "afirmare". Un tanar avantat arunca o piatra in apa si zece intelepti pierd vremea s-o scoata...
De ce jignitoare? Pentru ca intregul demers stiintific al doamnei Marta Petreu se caracterizeaza prin seriozitate si prin sustinerea prin argumente a punctelor sale de vedere. Iar insinuarea ca autoarea n-ar cunoaste indeajuns contextul interbelic descalifica, "nu ma feresc sa o spun", speculatiile superficiale, de factura lejer impresionista, ale domnului Iovanel.
Eroarea fundamentala a domnului Mihai Iovanel consta, dupa parerea mea, in faptul ca-l considera pe Mihail Sebastian egal cu sine insusi "pe toata intinderea" activitatii sale. Or, tocmai asta - si nimic altceva - demonstreaza studiul doamnei Petreu, anume ca, inainte de a deveni scriitorul ce se degaja din cunoscutul Jurnal, M. Sebastian a parcurs o etapa anterioara in care - admirator, dar si salariat al maestrului Nae Ionescu - nu ezita sa preia in comentariile sale din cuprinsul ziarului Cuvantul idei sustinute de patronul sau in editorialele din aceleasi numere. Si cum altfel decat prin citate paralele se putea demonstra acest lucru? Incat incriminarea "citatelor" nu face decat sa evidentieze faptul ca domnul Mihai Iovanel, cel putin pana acum, n-a prea avut de-a face cu cercetarea stiintifica. Cred insa ca se mai poate spera...
In ce priveste paralela subtextuala cu Mircea Eliade, consider ca nu este necesar ca altii sa fie "innegriti" pentru ca el, Eliade, sa iasa mai "albit". Opera lui pozitiva, literara si stiintifica, reprezinta, oricum, pasaportul sau pentru eternitate. Navigarea lui o vreme in apele orientarilor de dreapta, pana tarziu la Londra si Lisabona, este pe cat de reala, pe atat de regretabila. Dar asta a fost, si la el, totusi, o etapa. Dupa cum a demonstrat recent un tanar istoric literar, era si el un om "sub vremi". I se aduce reprosul ca n-a marturisit public aceasta culpa, ca n-a avut curajul, cat a trait, sa "decojeasca ceapa". Probabil ca ii venea greu, ii venea, cum se spune, peste mana. Cazurile Celine si, mai recent, G?nter Grass - care s-a "spovedit" pe la 80 de ani, dupa ce a realizat mai intai o opera de anvergura, cu care a obtinut Premiul Nobel - sunt de natura sa ne introduca in catacombele incalcite ale unui asemenea subiect.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
