Razvan Mazilu a devenit deja un nume nu doar in balet, ci si in teatru, atat prin remarcabilele spectacole de teatru-dans pe care le-a realizat (Dama cu camelii, Vorbeste-mi ca ploaia si lasa-ma sa te ascult), cat si prin contributiile sale coregrafico-actoricesti la spectacole aâ¬ode prozaaâ¬? regizate de altii (de exemplu, Fratii de Sebastian Barry, pus in scena de Alexandru Dabija la Odeon). Acum, Razvan Mazilu forteaza poarta regiei aâ¬opureaâ¬? cu o cheie foarte complicata: Ingerul albastru.
Era moderna a adus cu sine desfiintarea sau, macar, fragilizarea multor granite, printre care si a granitelor dintre arte. In teatru, de pilda (care e, oricum, o arta sincretica), reprezentatiile in care rostirea textului concureaza cu muzica, dansul, proiectiile cinematografice etc. nu mai mira pe nimeni, dupa cum nu mai mira pe nimeni aparitia numelui unui coregraf in dreptul regiei unui spectacol sau in dreptul dramatizarii si aâ¬oversiunii sceniceaâ¬? ale unui text aâ¬â asa cum se intampla acum la Teatrul Odeon.
Aici, Razvan Mazilu semneaza, intr-adevar, prelucrarea pentru scena a unui roman celebru: Profesorul Unrat de Heinrich Mann. E drept, ca in multe alte cazuri, celebritatea i-a fost adusa cartii (scrisa in 1905) de versiunea ei cinematografica, realizata in 1929 la Hollywood de catre regizorul Josef von Sternberg si intitulata tocmai Ingerul albastru; alaturi de faimosul Emil Jannings (in rolul tiranicului profesor de liceu poreclit de elevii sai Unrat, adica, in traducere libera, ?icnitul), aparea, in rolul cantaretei de cabaret care avea sa-i suceasca mintile detestatului personaj, tanara pe atunci (si, de atunci, si ea faimoasa) Marlene Dietrich.
Preluand titlul filmului, Razvan Mazilu a adaugat inca un element aducator de succes (si de public) celor pe care si le asociase deja: Florin Zamfirescu si Maia Morgenstern ca interpreti ai protagonistilor, Irina Solomon si Dragos Buhagiar ca autori ai scenografiei; in rest, propria sa reputatie in lumea spectacolului era suficienta. ai totusiaâ¬Â¦
In asemenea cazuri, explicatia cea mai lesnicioasa este ca artistul si-a propus sa patrunda intr-o zona inaccesibila (deocamdata) fortelor sale; dar, daca e lesnicioasa, nu inseamna ca e si falsaaâ¬Â¦
Procedand la adaptarea scenica a romanului, Razvan Mazilu a produs nu o dramatizare, adica o poveste scenica inchegata, ci o insiruire de episoade aâ¬ocu actiuneaâ¬?, legate intre ele prin intermezzo-uri cantate si dansate, alcatuire mult prea firava pentru a sustine desfasurarea a aproape trei ore de spectacol.
Apoi, concentrandu-se, probabil, asupra muncii aâ¬â noua pentru el aâ¬â impuse de construirea scenica a intrigii, realizatorul a tratat cu anume neglijenta chiar partea care, cum-necum, trebuia sa fie cea forte: coregrafia. Fara a fi dezagreabila, aceasta are o monotonie si o lipsa de stralucire pe care nu le intalnisem pana acum in montarile lui Mazilu.
In fine, autorul spectacolului s-a vazut tradat de redusa lui experienta in lucrul de tip teatral cu actorii. Daca interpretii rolurilor mai mici (si mai putin complicate ca psihologie), precum Jeanine Stavarache, Mircea Constantinescu, Catalina Mustata, Leonid Doni (debutant meritoriu aâ¬â minus accentul basarabean teribil - in Elevul Lohmann) sau Mihai Danu (foarte bun, intr-o aparitie fara replici) se manifesta satisfacator si daca una dintre aâ¬opiesele greleaâ¬? ale artileriei actoricesti, Florin Zamfirescu, este literalmente perfect in aâ¬ohaineleaâ¬? lui Unrat, Maia Morgenstern, in Lola-Lola, desi canta si danseaza ireprosabil, rateaza, din pacate, partea dramatica a rolului, fortandu-si inspaimantator glasul pentru a mima vulgaritatea eroinei.
Dar, daca luam spectacolul lui Mazilu drept un debut in regie, putem zice ca, totusi, ingerul (albastru sau nu) a plutit deasupra sceneiaâ¬Â¦
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
