Este unul dintre cele mai cunoscute mituri media. Nimeni nu mai poate confirma astazi daca celebra telegrama cu indemnul cinic "Tu trimite-mi desenele, razboiul il voi furniza eu" a fost trimisa intr-adevar in aceasta forma de catre magnatul de presa William Randolph Hearst reporterului sau, dar cazul face parte clar din cele care au atribuit presei o forta uriasa, de fapt forta suprema: aceea de a putea declansa un razboi.
La 102 ani de la scufundarea vasului american "Maine" in portul Havana, epava a fost scoasa la lumina de o echipa de cercetatori cubanezi condusa de Paulina Zelitsky - inginer naval canadian de origine rusa in vara anului 2000. Misterul scufundarii ei ramane, dar intregul context al acestui eveniment a fost adus din nou in discutie.
La 15 februarie 1898, seara, nava "Maine", aflata in rada portului Havana, este zguduita de o violenta explozie in care pier peste 250 de oameni aproape instantaneu. Ziarele americane populare, avide de senzational (mai ales World si Journal, apartinand lui Joseph Pulitzer si respectiv lui William Randolph Hearst), se inflameaza, acuzand Spania de un atentat criminal. Evenimentele au prins cele doua trusturi de presa in plin razboi pentru castigarea de cititori: Hearst, care pe atunci practica ceea ce se chema "jurnalismul galben" (un fel de supertabloidizare si fuga dupa senzational), se pare ca ar fi avut un oarecare avans fata de Pulitzer, Hearst putand influenta opinia publica in favoarea unui razboi cu spaniolii (stapanitori ai Cubei exact de cand fusese descoperita de catre Cristofor Columb).
Trebuie spus ca in America acelor ani exista sentimentul ca Statele Unite ar trebui sa-si indrepte "misiunea civilizatoare" catre eliberarea popoarelor primitive (mai ales ca expansiunea Frantei si Marii Britanii starnea oarecare invidie). Prima ocazie de a pune in practica noul imperialism american a fost oferita de imperiul in declin al Spaniei care nu mai detinea decat foarte putine pamanturi in Oceanul Pacific, Africa si Indii. In 1895, locuitorii Cubei au lansat o revolta nationalista care a fost suprimata cu atrocitati prezentate in presa americana intr-un mod foarte dur, "lagarele de concentrare spaniole" fiind descrise in detalii socante. In ciuda acestor atrocitati, populatia americana nu era convinsa de iminenta unui razboi purtat cu Spania.
Tensiunea a crescut pana in 15 februarie 1898 cand cuirasatul american "Maine", acostat in rada portului Havana, a fost scufundat de o misterioasa explozie. Desi vasele militare cu aburi ale acelei generatii erau predispuse sa sufere frecvent dezastre, presa americana a dat vina imediat pe spanioli, acuzandu-i de sabotaj. Se poate spune ca a fost punctul in care razboiul contra Spaniei era ca si declansat. Este de retinut faptul ca existau presiuni importante ale unor oameni de afaceri americani ce investisera in Cuba spre a se declara razboi guvernului de la Madrid si a-si recupera prin anexarea insulei de catre SUA uriasele investitii, plus profitul aferent. Incidentul din portul Havana avea sa ofere insa presei aliate grupului de oameni de afaceri minunatul prilej de a fabrica o mare minciuna. Campionul acesteia este William Hearst, care, prin New York Journal, va furniza un razboi fabricat in redactiile publicatiilor sale, dupa cum avea sa-i spuna desenatorului sau (pe vremea aceea, tehnica fotografica era abia la inceput) din Havana - Frederick Remington -, care-i cerea sa fie rechemat pentru ca, dupa cum vedea el, nu se intampla nici un razboi acolo: "Tu trimite-mi desenele, razboiul il voi furniza eu".
Montand o campanie violenta in care va cere razbunare pentru cei 260 de militari ucisi pe "Maine", publicatia sa va sari de la 30.000 de exemplare la 400.000, pentru ca, mai apoi, sa se stabilizeze pe la vreun milion de exemplare zilnic. SUA vor declara razboi Spaniei la 25 aprilie, razboi ce se va sfarsi cu anexarea Cubei, Porto Rico, Filipine si a insulei Guam. Dupa 13 ani, in 1911, o comisie de ancheta avea sa ajunga la concluzia ca distrugerea navei "Maine" s-a produs din cauza unei explozii accidentale din sala masinilor... Recenta scoatere la suprafata a epavei de catre cercetatorii cubanezi si canadieni nici nu confirma, nici nu infirma varianta exploziei accidentale, intrucat ea nu a adus elemente noi in afara celor deja fixate la investigatia din 1911, asadar, ca scufundarea ar fi fost accidentala.
Iata ce spune despre aceste evenimente Philip Jenkins in cartea O istorie a Statelor Unite (tradusa la Editura Artemis, in 2002): "Intreaga afacere parea sa fi adus Statele Unite in randul puterilor imperialiste cu relativ putina varsare de sange: din cei 300.000 de soldati si marinari americani care servisera in timpul razboiului cu Spania, mai putin de 400 au murit in lupta (desi alti 2.000 au murit din alte cauze). Increderea militara americana a fost intarita de fapte eroice mult mediatizate, cum ar fi atacul "Rough Riders" din Puerto Rico. Urmarea neplacuta a acestui conflict nu a fost uitata. In 1899, popoarele indigene din Filipine au inceput o revolta care a fost suprimata abia in 1902, dupa lupte salbatice in jungla care au prefigurat ulteriorul conflict din Vietnam. Presa a relatat initial foarte putin despre masacrele si distrugerile comise de catre fortele americane, despre torturarea si macelarirea luptatorilor de gherila prizonieri. Acestea au fost masuri impotriva insurgentilor cu mult mai sangeroase decat orice actiuni ale Spaniei in Cuba".
In 1941, Orson Welles a dat dimensiunea cinismului omului de presa WR Hearst in ce priveste cazul cuirasatului "Maine", intr-un film ramas celebru: Citizen Kane, cetateanul Kane fiind, evident, Hearst, care indemna pe atunci poporul la razbunare, sloganul "Remember the Maine! In Hell with Spain" (Amintiti-va de Maine, in Iad cu Spania!) putand fi citit pe prima pagina a ziarelor lui. Evident, toata presa americana i-a urmat exemplul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
