Jocul nostru din copilarie cu ajutorul caruia ne luam o noua identitate si croiam realitati pe care nu le traiseram si pe care nu le strabatuseram sfarsea totdeauna cand cineva ii incalca regulile, revenind la realitatea imediata. Fie nu-i mai convenea rolul, fie se plictisea, fie celalalt sau ceilalti luau prea in serios imaginarul si incercau sa-l faca palpabil. De exemplu, "mama" "gatea" din lut, din frunze, din cine stie ce surcele o minunata prajitura, iar "copilul" "manca", evident, cu pofta. Cand "mama" chiar o lua in serios si-l punea pe nefericitul care se intruchipase copil sa manance, atunci, revenirea la realitate se impunea aproape logic. Urmau, desigur, obisnuitele reprosuri, plansete si juraminte de ambele parti ca nu vor mai vorbi toata viata. "Jocurile" virtuale nu beneficiaza de aceasta sansa. Ele raman acolo, pot fi continuate pana la a acccepta orice realitate ca posibila. Cufundarea in aceasta iluzie poate fi periculoasa tocmai prin acest joc in care totul este posibil fara consecinte. Intervine ceea ce s-ar putea numi responsabilizarea. Sau, mai degraba, absenta ei. Ea este strans legata de protectia anonimatului. Un nick name este chiar un nimeni, tocmai pentru ca poate fi oricine. Cei mai multi isi construiesc o identitate de ambiguitate: poti banui in spatele nick name-ului un amic, un profesionist, unul care iti poarta ranchiuna sau un om de buna credinta. In absenta studiilor, ma voi rezuma la a trasa cateva linii genrale din observatii mai degrbaa nesistematice. Vreau sa spun ca urmaresc bloguri, dar mai ales urmaresc comentariile la articolele din ziarele si revistele online. Publicul acesta are cateva trasaturi sociale destul de usor de descoperit: obisnuit al tehnlogiei moderne, preponderent tanar, cu preocupari in general de mediu inchis, lipsit de dinamism social. Psihologic, as spune ca avem de-a face cu tipul introvertitului, mai degraba a-social si nu in putine randuri frustrat. Buna lui parere despre sine este clar asociata sentimentului de marginalizare, de nerecunoastere de catre ceilalti a calitatilor si meritelor. Este o natura preponderent violenta. Dar are un fel de curaj al lasului ce striga mascari din intuneric si da cu piatra in geamuri ascuns dupa un copac. Mi se va reprosa viziunea prea neagra a profilului. Va invit la a citi doua ore pe zi comentariile la diverse articole din diverse domenii cu diversi autori spre a-mi da macar in parte dreptate. Am intalnit in spatiul virtual atitudini si limbaje cum nicaieri, niciunde si nicicand nu le-am inalnit in realul concret. Atac la persoana, calomnii dintre cele mai grosiere, o lipsa de bun-simt, un limbaj de violenta (ca sa nu-i zic mitocanie) fara nici o limita. Am citit lucruri abominabile si revoltatoare la adresa lui Mircea Cartarescu, Horia-Roman Patapievici si Nicolae Manolescu, trei intelectuali cu care poti sa nu fii de acord, trei autori pe care ii poti agrea sau nu, dar trei oameni de o desavarsita eleganta si de un desavarsit bun-simt. Cat de mare trebuie sa fie beneficiul accesarilor (principalul motiv pentru care s-au inventat aceste comentarii) spre a-i expune pe acesti oameni, spre a expune niste oameni in general acestui potop de lipsa de civilizatie, acestor invective venite din intunericul mintii altor semeni? Exista vreun spor de cunoastere, vreun schimb de idei, vreun dialog real, profitabil si publicului si autorilor in asemenea cazuri sau am ajuns sa practicam un fel de terapie de grup, de defulari colective? Sunt multe publicatii in Occident care nu accepta comentariile, iar altele care blocheaza, restrictioneaza accesul textelor care nu sunt la obiect.Sa nu mi se cante aria "reintroducerii cenzurii", "libertatii de opinie" etc. etc., pentru ca injuria, atacul la persoana, calomnia nu fac parte nici din libertate, nici din democratie, nici din civilizatie. Nu exista tara care sa le incurajeze si sa le intretina, as spune cu o jubilatie perversa, mai abitir decat Romania. Relatiile umane sunt afectate, pentru ca e numai o aparenta ca acel public este virtual: din pacate, el este omul de langa noi, cunoostintele adesea, elevii si studentii care altfel se milogesc de o nota profesorului pe care il injuriaza "democratic" pe un forum. Incurajam astfel, lasitatea, fatarnicia (prietenul care te injura intr-un comentariu te asigura de toata compasiunea lui), lipsa de responsabilitatea si de barbatie. Construim astfel o lume intreaga cu doua fete, ambele la fel de urate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
