Din când in cand, pe la diverse televiziuni vedem imagini cu cuplul prezidenţial in livada vilei de la Snagov, nişte zbenguiri prin zăpadă, un taraf cântându-le, un meci de volei. Imaginile au fost evident comandate de cei doi, vizionate şi revizionate astfel incât, dacă s-au păstrat, inseamnă că Nicu şi Elena au crezut că ele ii avantajează. Sunt cam aceleaşi imagini. Provenite probabil din filmoteca lor despre care se vorbeşte mult, dar, iarăşi, despre care se ştiu foarte puţine lucruri.
Cei care apar la rampă să depene amintiri despre cuplul ceauşist se rezumă la generalităţi, din care se desprinde un şablon: ea a fost răul cel mare. Ceea ce s-a dezvăluit in anii ’90 nu a mai fost intrecut de nici o altă dezvăluire: Elena Ceauşescu era academician doctor inginer fără să-şi fi terminat studiile primare, practic o semianalfabetă, citea formula chimică CO2 exact cum se scria, adică «Codoi», cabinetul ei, celebrul cabinet 2, era mai temut decât cel al lui Ceauşescu. In rest, avem parte numai de zvonuri, legende şi foarte rar de documente, mărturii, imagini care să ne ducă spre adevăr. Un adevăr la care românii care au suferit (observ că pe ceilalţi nu-i mai interesează acel adevăr) au tot dreptul. Mai sesisez prudenţa, teama sau timiditatea scriitorului român de a se apropia de acest subiect al puterii comuniste văzute din interior. Cu excepţia lui Denis Dinulescu («O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu», piesă ce a făcut săli arhipline o vreme), nu cunosc un alt autor care să se fi oprit asupra subiectului.
Elena Ceauşescu a apărut cam din nimic. Trecutul ei revoluţionar a fost confecţionat; celebra manifestaţie de 1 Mai, de pe stadionul "Veseliei", unde ar fi fost aleasă regina balului, este controversată. Incă dinainte de ’89 se vorbea de trucarea fotografiei, prin lipirea capului tovarăşei peste capul unei tinere spre a i se certifica prezenţa la manifestaţia muncitorească (altfel nimic altceva decât un chef cu mici, bere şi regina balului). A fost o activistă destul de obscură in anii ‘50-’60, dar inaintând aproape nebăgata in seamă (de către românii obişnuiţi) până la a deveni numărul doi in partid şi stat, adică deja celebrul cabinet 2. Forţa ei era insă una foarte temută. Mi-aduc aminte ce spaimă producea in redacţii suprapunerea a două evenimente ce-i aduceau in prim-plan pe ea şi pe Dăscălescu. Strict administrativ, Constantin Dăscălescu ii era superior, fiind prim-ministru, iar ea, prim viceprim-ministru, aşa că ordinea in pagina de ziar trebuia să urmeze ierarhiile. Spre a nu atrage mânia Elenei Ceauşescu, care nu ar fi suportat să fie sub Dăscălescu, se găseau tot felul de suterfugii spre a-i aşeza, pe frontul ziarului, pe aceeaşi poziţie. Intervenţiile ei erau brutale şi dominate de ură. Ca orice analfabetă, credea că se pricepe la cultură: era cea care aproba planurile editoriale, repertoriile teatrale şi muzicale, proiectele in cinematografie. Este cunsocută celebra ei indicaţie "Să nu mai dăm bani (pentru producerea filmelor, n.n.) până când nu le vedem"! Chiar incepuse să creadă in idioţii care o cântau ca mamă iubitoare şi renumit savant, amestecându-se in domeniul ştiinţei şi educaţiei.
O stenogramă a discuţiilor purtate la vârf despre imbunătăţirea (adica politizarea totală) a activităţii şoimilor patriei, pionierilor şi uteciştilor, publicată de Marin Radu Mocanu in cartea sa "Cenzura a murit, trăiască cenzorii" (Europress, 2008), ne arată o Elena Ceauşescu mai rea, mai proastă şi mai inumană chiar decât Nicolae. Se discuta despre organizarea Ministerului Educaţiei: "Tov. Nicolae Ceauşescu: Aveţi (acolo, la minister, n.n.) şi un institut... Tov. Aneta Spornic: Care se ocupă de cercetări pedagogice şi psihologice, cu 80 de oameni, face cercetări, participă la inspecţii, la pefecţionare. Tov. Elena Ceauşescu: Pe ăsta am vrut să-l desfiinţăm. Cine nu a mai avut loc in altă parte a trecut la acest institut. Tov. A.S.: Institutul are laboratoare de specialitate pe nivele de invăţământ. Tov. N.C.: Aceştia indeosebi trebuie să se ocupe de programe, să ajute la elaborarea manualelor. Tov. E.C.: Ei să facă programele? Aştia sunt din ăia care au terminat pedagogia şi de la filozofie. Tov. A.S.: Avem şi de la matematică, fizică. (...) Tov. E.C.: Mai e şi editura! Tov. N.C.: Editura este altceva. Se scot manuale in fiecare an. Tov Nicu Ceauşescu: Are program de tipărituri. Tov. A.S.: Manualele se editează şi se reeditează, prin rotaţie. Tov. E.C.: S-a stabilit prin lege ca timp de 5 ani de zile să nu se tipărească nimic! Nimeni n-are dreptul să inlocuiască ce vrea". Un şef al statului (chiar barbatu-său), un ministru de resort, un alt ministru al tineretului (fiu-său) incearcă să-i intre in graţii şi să-i explice cu frumosul (ca unui retardat) lucruri elementare privind funcţionarea institutului de cercetări (până la urmă avea să le desfiinţeze aproape pe toate) şi necesitatea tipăririi de manuale! Evident ca toate eforturile au fost zadarnice!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
