Profesorul John Paul Kotter, de la Harvard Business School, cucartea căruia a fost inaugurată, la începutul acestui an, Colecţiade leadership ("Forţa schimbării. Cum diferă leadership-ul demanagement"), revine în atenţia editorilor Publica cu un nouvolum*, recent nu numai prin apariţie (a fost publicat în englezăîn toamna lui 2008), cât şi prin temă: criza actuală se declanşaseîn Statele Unite şi celebrul economist o avea, inevitabil, învedere. John Kotter îşi începe pledoaria bazată pe experienţă şi cuextrem de multe sfaturi pentru cei implicaţi într-o afacereeconomică printr-o afirmaţie de bun simţ dar la care, de obicei,puţini se gândesc în mod serios, chiar dacă în confruntărilecotidiene au intuit ce spune acum profesorul: "Atunci cândprovocarea legată de urgenţă nu este bine gestionată, chiar şioamenii foarte capabili sau organizaţiile care nu duc lipsă deresurse pot suferi serios. Atunci când este bine gestionată, chiarşi cei care au în faţă obstacole formidabile pot producerezultatele pe care ni le dorim cu toţii pentru propriile cariere,angajaţi, naţiuni."
Ce este, de fapt, "urgenţa"? Conform dicţionarului, scrieKotter, urgenţă înseamnă ceva "care necesită soluţionare imediată".Adică o acţiune acum. Cei care au un autentic simţ al urgenţeidescoperă o oportunitate sau o problemă semnificativă pentruorganizaţia lor; simţul autentic al urgenţei este o forţă pozitivă;urgenţa autentică nu produce niveluri periculoase de stres şi esteinestimabilă pentru o lume care nu stă pe loc. Concluzia fireascăeste "crearea simţului urgenţei - iar acesta este primul pasdintr-o serie de acţiuni necesare pentru a avea succes într-o lumeîn schimbare." Prin urmare, raţionamentul economistului susţine, dela început, că succesul (pe care îl dorim cu toţii), într-o lumecare se modifică permanent cum este a noastră (în schimbare), nu seobţine decât dacă suntem capabili să creăm simţul urgenţei. Nu estesimplu şi nu oricine o poate face. Să detaliem.
În primul rând, "totul începe cu urgenţa. La începutul oricăruiefort de a face schimbări, indiferent de mărimea acestora, dacăsimţul urgenţei nu este îndeajuns de puternic, iar mulţumirea desine nu este îndeajuns de scăzută, orice devine mult mai dificil."John Kotter apelează constant la exemple care ţin de memoriafiecărui individ, pentru că fiecare a trecut prin situaţii mai multsau mai puţin asemănătoare, în care a vrut să schimbe ceva, a ştiutori nu cum să facă, a acţionat sau nu într-un anume fel şi,analizând retrospectiv, îşi poate da seama unde a fost punctulnevralgic, indiferent cum a fost rezultatul. Kotter vorbeşte despremulţumirea de sine, pentru că ea este "mult mai comună decât ne-amgândi şi foarte adesea nu poate fi observată de oamenii implicaţi."Apoi, "simţul autentic al urgenţei devine extraordinar deimportant." Kotter apelează din nou la rezultatele studiilor sale acăror concluzie este: "urgenţa autentică este un bun esenţial caretrebuie creat şi recreat." Urmează exemple, indicaţii, sugestii deacţiune, pas cu pas. Nu le amintesc, ar însemna să transcriu mareparte din carte. Important mai este că "problema urgenţei nu selimitează la o anume organizaţie sau grup" şi că "opusul urgenţeinu este numai mulţumirea de sine. Mai există şi un simţ fals saugreşit direcţionat al urgenţei, la fel de răspândit astăzi, camulţumirea de sine, şi chiar mai perfid. Cu un fals simţ alurgenţei, o organizaţie acţionează energic, dar acţiunile sale suntdominate de anxietate, furie şi frustarare, fără hotărârea de acâştiga şi de a câştiga în cel mai scurt timp posibil. Cu un falssimţ al urgenţei, acţiunile produc o stare de frenezie." Unuldintre criticii lui John Kotter scria, foarte plastic, că cele douăfeluri de urgenţă despre care vorbeşte Kotter "sunt precumcolesterolul, una bună, cealaltă, rea." "Faptul că încurcăm falsaurgenţă cu cea reală este o problemă uriaşă în zilele noastre."Falsa urgenţă demoralizează şi ţine oamenii în loc. Dar John Kottersusţine că poţi recunoaşte falsa urgenţă (cum spuneam: activitateafrenetică; epuizarea, deşi nu se lucrează 14 ore pe zi;dificultatea de a ţine o întalnire etc etc) şi mulţumirea de sineşi le poţi transforma într-un autentic simţ al urgenţei. Există ostrategie, pe care economistul o dezvoltă - altă serie de sugestiişi paşi de urmat. "Pentru schimbarea continuă, crearea şisusţinerea unui nivel suficient al simţului urgenţei sunt onecesitate."
Fireşte, pot aparea eşecuri, care au un rol de prevenire. Dar"simţul autentic al urgenţei este o forţă pozitivă şi bineorientată. De asemenea, pentru a capitaliza oportunităţile estenevoie de câteva aptitudini şi resurse, de o echipă responsabilă,de viziuni şi strategii, de comunicare şi autoritate şi de fixareaschimbării. Mai mult, pentru dezvoltarea urgenţei autentice existăo strategie şi mai multe tactici - şi acestea sunt detaliate. Încele din urmă, "compania care poate menţine în timp un simţ alurgenţei puternic poate deveni o maşină performantă, ale căreirezultate merg de la bune, la minunate şi dincolo."
Când ne apropiem de finalul demonstraţiei, lucrurile par atât desimple, încât nu ne putem reţine un zambet. Parcă de când lumeaştiam ce am aflat! Dar nu e deloc adevărat, ne-am aflat în faţaunor adevăruri atât de evidente că nu le remarcasem! John Kotterţine să sublinieze, să insiste chiar: "Nu cred că în zilele noastreexistă culturi organizaţionale care să reflecte un autentic simţ alurgenţei. Dar această situaţie se va schimba. Unii oameni vordescoperi că o cultură a urgenţei reprezintă un bun importantpentru a putea prospera şi a menţine această stare într-o lumeturbulentă şi în schimbare rapidă. Prin timp, efort şi poate un picde noroc vor crea această cultură. Şi aşa mulţi oameni vor avea decâştigat."
Abia acum putem trage o concluzie, cu convingerea că nu estesingura, dar este cea mai importantă. De ce această focusare peurgenţă? Pentru că, fără ea, orice efort de schimbare estecondamnat. Fără acest ghid concis şi autoritar e aproape imposibilăo transformare cu succes a unei companii. În orice caz, eimposibilă în scurt timp. Avem nevoie de "urgenţă" în desfăşurareaacţiunii, ea e utilă atât managerilor, cât şi organizaţiilor.
"Atenţia, mişcarea şi leadershipul, acum - manifestate de mai mulţioameni, nu doar de câţiva - sunt semnele urgenţei autentice"încheie John Kotter. Aproape un ghid de acţiune în vremuri decriză.
*) John Kotter - "Simtul urgentei". Editura Publica. Traduceredin engleza de Adriana Constantinescu. Cuvânt înainte de StelianTurlea. Textul de mai sus este aceasta prefata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
